ICCJ. Decizia nr. 12/2013. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința comercială nr. 3222 din data de 22 martie 2011, Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a respins acțiunea reclamanților SC S.L. și M.D.E., prin care au solicitat obligarea pârâtei SC U.I. SRL București, la plata, sumei de 5.950.000 euro, preț neachitat, în echivalent RON la cursul de cumpărare euro al băncii pârâtei din ziua plății, datorat conform art. ll din contractul de vânzare-cumpărare autentificat, modificat prin actul adițional autentificat, ce are ca obiect înstrăinarea imobilului aflat în București. Prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2010 a fost respinsă excepția conexității prezentului dosar cu dosarul nr. x, iar prin încheierea de ședință din 24 iunie 2010 s-a luat act că pârâta nu mai susține excepția lipsei calității procesuale active a societății reclamante.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut că, între reclamantul M.D.E. în calitate de vânzător și pârâta SC U.I. SRL, în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 26 iulie 2007 de notarul public I.M., având ca obiect imobilul situat în București, compus din teren în suprafață de 5.751 m.p. și patru corpuri de clădiri.
Prețul vânzării a fost stabilit de părți la suma de 10.500.000 euro, din care cumpărătoarea SC U.I. SRL a primit suma de 4.550.000 euro la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare.
Conform prevederilor pct. 11 (i) din contractul de vânzare-cumpărare, astfel cum a fost modificat prin actul adițional, suma de 1.450.000 euro urma să fie achitată de cumpărător în echivalent RON, în termen de 20 de zile calendaristice de la prezentarea de către vânzător a promisiunii/documentului Ministerului Sănătății Publice sau a unei alte autorități competente, prin care s-a angajat la eliberarea construcțiilor aflate pe teren, în termen de 18 luni de la data semnării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
La pct. 11 (ii) al contractului de vânzare-cumpărare astfel cum a fost modificat prin actul adițional, s-a stabilit că suma de 4.500.000 euro, va fi plătită în echivalent RON, în termen de 20 de zile calendaristice de la data la care vânzătorul va transmite cumpărătorului o simplă notificare prin care îl va informa că imobilul a fost eliberat de către Spitalul S.L. și /sau de către alți ocupanți legali sau nu. în vederea plății sumei de 4.500.000 euro de către cumpărătoare, s-a prevăzut și obligația vânzătorului de a elibera imobilul în termen de maxim 18 luni de la data semnării contractului de vânzare-cumpărare, suma urmând a fi achitată în contul societății Shankman Limited.
Cu toate acestea, suma de 4.450.000 euro se va plăti numai în măsura în care vor fi rezolvate și chestiunile legate de schimbarea regimului urbanistic prevăzute la pct. 11 infra.
De asemenea la pct. 11 lit. a) al contractului de vânzare-cumpărare (căruia nu i-au fost aduse modificări prin actul adițional) s-a prevăzut că dacă vânzătorul nu și-a respectat obligația de furnizare a scrisorii menționate la pct. 11 (i) dar nu poate obține evacuarea imobilului în termenul de 18 luni de la data semnării contractului, atunci prețul final de vânzare cumpărare va fi de 6.000.000 euro, iar vânzătorul va restitui orice sumă plătită suplimentar.
Practic părțile au convenit un preț minim în sumă de 4.550.000 euro, pe care cumpărătorul l-a achitat la data autentificării contractului, la acesta adăugându-se o sumă variabilă a cărei plată a fost condiționată de îndeplinirea anumitor obligații de către vânzător, la termenele stabilite.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin notificările din 23 ianuarie 2009 și din 20 februarie 2009 emise de B.E.J. N.D., reclamanții au solicitat pârâtei plata restului de preț în sumă de 5.950.000 euro către SC S.L.
întrucât obligațiile vânzătorului au fost executate în întregime la termenele stabilite prin contract.
Analizând înscrisurile pe care se întemeiază susținerile reclamanților, referitoare la îndeplinirea obligațiilor menționate la pct. 11 (i) din contract respectiv adresa din 20 ianuarie 2009 emisă de Direcția Juridic, Contencios, Legislație din cadrul Primăriei Municipiului București prin care s-a exprimat un punct de vedere în sensul că spațiile la care s-a referit reclamantul în memoriu nu fac obiectul art. 16 din Legea nr. 10/2001 și adresa din 26 ianuarie 2009 a managerului Spitalul Clinic Prof. S.L. (emisă pe baza punctului de vedere al PMB transmis prin adresa din 23 ianuarie 2009), Tribunalul a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii obligației asumate la pct. 11 (i) din contract deoarece adresele mai sus menționate nu produc nici un efect juridic.
Punctul de vedere exprimat de Direcția Juridic, Contencios, Legislație din cadrul Primăriei Municipiului București, este nelegală, fiind în totală contradicție cu Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 7367 din 12 februarie 2007 pe care nu o poate modifica și cu prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 cu modificările ulterioare.
Conform anexei nr. 2 lit. a) pct. 2, în lista imobilelor ce intră sub incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată intră și imobilele ocupate de unități sanitare și de asistență medico-socială din sistemul public (creșe, cămine-spital pentru bătrâni, spitale, centre de plasament, case de copii).
De altfel prin răspunsul din 2 iunie 2009 al aceleiași Direcții Juridic contencios Legislativ, din cadrul Primăriei Municipiului București, se arată că a fost exprimat doar un punct de vedere prin care nu se contestă dispoziția primarului și care nu produce efecte juridice.
Chiar dacă reclamanții au dovedit îndeplinirea condiției referitoare la posibilitatea construirii în viitor de către pârâtă a minim 25.000 m.p. pe terenul cumpărat, îndeplinirea cestei obligații nu este suficientă pentru a pretinde plata diferenței de preț de 5.950.000 euro.
în aceste sens, la pct. 1 din contract s-a prevăzut că în condițiile în care intervin situațiile prevăzute la pct. a) și b) atunci prețul final va fi 6.000.0000 euro și respectiv 4.500.000 euro indiferent de regimul urbanistic al imobilului.
Or, câtă vreme vânzătorul nu a prezentat cumpărătorului un document care să angajeze autoritatea competentă că va libera construcțiile aflate pe teren în termen de 18 luni și nici nu a putut obține evacuarea imobilului în termen de 18 luni de la semnarea contractului, prețul acestei vânzări rămâne de 4.550.000 euro, preț achitat deja de către pârâtă.
Prin cererea formulată la data de 9 iunie 2011, petenta SC U.I. SRL, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., îndreptarea erorilor și omisiunilor materiale strecurate în încheierea de ședință din data de 3 martie 2011 și în sentința comercială din data de 22 martie 2011, pronunțată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a comercială.
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 14 iunie 2011, Tribunalul a admis în parte cererea de îndreptare a erorilor materiale, reținând în considerente următoarele aspecte care interesează soluționarea apelului:
Din actele dosarului a rezultat că la termenul din data de 3 martie 2011, grefierul de ședință a efectuat referatul cauzei, arătând că s-a depus la dosar cerere de îndreptare a erorii materiale, strecurate în încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2011.
Faptul că în încheierea de ședință din data de 3 martie 2011 nu s-a consemnat că această cerere a fost formulată și depusă la dosar de către pârâta SC U.I. SRL nu constituie o omisiune în sensul prevederilor art. 281 C. proc. civ., în condițiile în care cererea se regăsește la dosar, iar din conținutul încheierii rezultă că doar pârâta SC U.I. SRL a susținut această cerere. Prin urmare nu există nicio neclaritate cu privire la partea care a formulat cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2011.
Tribunalul a apreciat că dezacordurile gramaticale determinate de dactilografiere de la pag. 3 parag. 3 rândul 3 ,,să primim" în loc de ,,să primească", la pag. 9 parag. 7 și 8 "plătibil la cursul de" în loc de "plătibilă la cursul de" și "prevederi contractuala" în loc de "prevederi contractuale" nu constituie erori materiale în sensul art. 281 C. proc. civ., nefiind esențiale pentru înțelegerea hotărârii, iar în ceea ce privește pag. 3 ultimul paragraf din sentință, îndreptarea erorii materiale se va face în sensul de a se citi corect "în ceea ce privește înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, pârâta a învederat că acestea nu conțin semnătura de certificare a unuia dintre reclamanți sau a reprezentantului convențional, solicitând, fie îndeplinirea acestei obligații de către reclamanți, fie neluarea lor în seamă de către instanță" așa cum s-a dorit a se redacta în considerentele hotărârii, instanța nefiind obligată să redea în considerente, cuvânt cu cuvânt, susținerile pârâtei din întâmpinare.
Pentru aceleași argumente tribunalul a reținut că nu constituie eroare materială în sensul art. 281 C. proc. civ., aprecierea pârâtei în sensul că, la pagina 6 parag. 6 rândurile 5 și 6 corect ar fi fost "punctul de vedere exprimat nedând naștere la drepturi și obligații specifice și necreând efecte juridice".
De asemenea instanța apreciază ca neîntemeiată solicitarea pârâtei de a se îndrepta eroarea/omisiune materială de la pagina 8 parag. final rândul 1 din sentință, deoarece instanța nu și-a propus să redea conținutul încheierii prin care a fost respinsă excepția.
Nu constituie erori materiale în sensul art. 281 C. proc. civ., nici aprecierile pârâtei în sensul că la pag. 11 parag. 6 ultimul rând corect este până la rezolvarea regimului urbanistic, dar nu mai târziu de împlinirea a 18 luni de la data încheierii contractului, iar la pag. 11 parag. 7 rândul 5 corect este fapt ce s-a susținut/se susține de reclamanți a fi dovedit, iar nu fapt dovedit, deoarece pârâta nu poate solicita pe calea unei cereri de îndreptare eroare/omisiune materială completarea considerentelor unei hotărâri în sensul dorit de ea.
Reclamanții SC S.L. și M.D.E. au formulat apel împotriva sentinței comerciale nr. 3222 din 22 martie 2011, solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea formulată pârâta SC U.I. SRL a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Pârâta SC U.I. SRL a formulat apel împotriva sentinței și a încheierii din data de 14 iunie 2011, pronunțate de către Tribunal în cauza de fată, solicitând modificarea considerentelor hotărârii și schimbarea în parte a încheierii în sensul admiterii cererii de îndreptare a omisiunilor și erorilor materiale, astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 18 din 18 ianuarie 2012 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanții SC S.L. și M.D.E. cu sediul ales la H.K. în București, împotriva sentinței comerciale din 22 martie 2011 și a încheierii din Camera de Consiliu de la 14 iunie 2011, pronunțate de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în dosar.
A respins apelul formulat de pârâta SC U.I. SRL București, împotriva sentinței comerciale nr. 3222 din 22 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, ca lipsit de interes.
Analizând apelul reclamanților M.D.E. și SC S.L., Curtea a reținut că instanța de fond a analizat corect materialul probator administrat în cauză și a aplicat judicios dispozițiile legale incidente, apelul fiind nefondat.
Din analiza dispozițiilor contractuale, astfel cum au fost modificate prin actul adițional a reieșit că pentru imobilul situat în părțile au stabilit un preț ce varia în raport de îndeplinirea de către vânzător a unor condiții suspensive, astfel:
Prețul inițial este de 4.550.000 euro, ce a fost plătit de către cumpărător la încheierea contractului, data la care a operat și transferul dreptului de proprietate.
Prețul imobilului este de 6.000.000 euro, suma de 1.450.000 euro urmând a fi achitată de către cumpărător în termen de 20 zile calendaristice de la data la care vânzătorul îi prezenta un document sau o promisiune, provenind de la o autoritate competentă, care se angaja să elibereze imobilul.
Vânzătorul și-a asumat îndeplinirea acestei obligații în termen de un an de la semnarea contractului, deci până la data de 26 iulie 2008.
în cazul depășirii acestui termen cu cel mult șase luni, deci a îndeplinirii obligației până la data de 26 ianuarie 2009, cumpărătorul avea obligația de a plăti suma de 1.450.000 euro numai dacă erau îndeplinite și condițiile prevăzute ulterior.
Prețul imobilului este de 7.000.000 euro dacă se realizează condiția prevăzută mai sus și condiția eliberării imobilului de către Spitalul de Boli Dermato-Venerice S.L. în termen de 18 luni de la data semnării contractului, deci până la data de 26 ianuarie 2009.
Prețul maxim este de 10.500.000 euro, în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile arătate anterior și condiția schimbării regimului urbanistic al imobilului, astfel încât să fie posibilă construirea pe 25.000 m.p.
Instanța de apel, a reținut că apelanții reclamanți până la data de 26 ianuarie 2009, nu au dovedit îndeplinirea condițiilor suspensive prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare, de a prezenta cumpărătorului un document sau o promisiune a unei autorități competente de a elibera imobilul și de a asigura evacuarea Spitalului de Boli Dermato-Venerice S.L. din imobil.
Astfel, adresa din 20 ianuarie 2009, prin care emitentul Direcția Juridic, Contencios, Legislație din cadrul Primăriei Municipiului București își exprimă punctul de vedere în sensul că imobilul în cauză nu face obiectul art. 16 din Legea nr. 10/2001 a fost considerată nelegală de către prima instanță, care a constatat în mod judicios că aceasta este în contradicție cu Dispoziția Primarului General al Municipiului București din 12 februarie 2007.
De altfel, ulterior, aceeași direcție din cadrul Primăriei a declarat prin adresa din 2 iunie 2009 că punctul de vedere exprimat anterior nu produce efecte juridice.
în condițiile în care chiar emitentul arată că adresa din 20 ianuarie 2009 nu este de natură a produce efecte juridice cu privire la situația juridică a imobilului este evident că aceasta nu poate fi considerată o declarație sau promisiune de eliberare a imobilului de către Spitalul de Boli Dermato-Venerice S.L.
Susținerile apelanților în sensul că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 întrucât nu tot imobilul era afectat activității de sănătate publică sunt nefondate, întrucât dispozițiile legale se referă la "imobil necesar și afectat exclusiv și nemijlocit activității de interes public", or Spitalul S.L. își desfășura efectiv și nemijlocit activitatea în imobilul respectiv, iar împrejurarea că nu folosea în întregime încăperile sau corpurile de clădire este lipsit de relevanță din perspectiva textului de lege invocat, care nu stabilește cerința utilizării în totalitate a imobilului.
De asemenea, curtea a apreciat ca primul motiv de apel prin care se pune în discuție incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001 este lipsit de relevanță în cauza de față, în care nu se analizează situația juridică a imobilului, ci îndeplinirea de către cumpărător a obligațiilor asumate prin contract, respectiv de a prezenta cumpărătorului un document sau o promisiune a unei autorități competente de a elibera imobilul și de a asigura evacuarea Spitalului S.L. din imobil.
Or, adresa invocată de apelanți nu este emisă de o autoritate competentă, ci de Direcția Juridic, Contencios, Legislație din cadrul Primăriei Municipiului București și nu conține o promisiune de eliberare a imobilului, fiind un punct de vedere, ce nu este de natură a produce efecte juridice.
Totodată, din perspectiva obligației contractuale de a asigura eliberarea întregului imobil ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare până la data de 26 ianuarie 2009 este lipsit de interes dacă imobilul era ocupat în parte sau în totalitate de către spital sau care este situația juridică actuală a acestuia.
Cel de-al doilea motiv de apel, prin care se invoca efectele juridice ale adresei din 26 ianuarie 2009 emise de Spitalul S.L. este de asemenea, nefondat, întrucât, astfel cum a reținut instanța de fond, managementul asistenței medicale revine conform H.G. nr. 1567/2008, Primăriei Municipiului București, conducerea spitalului neavând competența de a decide eliberarea imobilului.
Curtea a reținut că nu există nici o rațiune pentru acceptarea susținerilor apelantelor, în sensul că înscrisul emis de conducerea spitalului dovedește că adresa din 20 ianuarie 2009 a produs efecte juridice, în condițiile în care ambele adrese emana de la instituții ce nu au competența de a decide eliberarea imobilului și nu sunt de natură a produce consecințe juridice.
Susținerile apelanților în sensul că intimata SC U.I. SRL ar fi tolerat folosința imobilului de către spital apar nefondate în lumina probelor administrate în cauză, din care reiese că aceasta a solicitat încheierea procesului verbal de predare primire a spațiului, iar încheierea unui contract de închiriere, ulterior datei de 26 ianuarie 2009, (termenul până la care trebuiau îndeplinite condițiile suspensive) este lipsit de relevanță.
Este de menționat că pentru a se naște obligația intimatei la plata sumei 5.950.000 euro, vânzătoarea ar fi trebuit să asigure și eliberarea imobilul de către spital, condiție ce nu a fost nici ea realizată în termenul stabilit în contract.
Concluzionând, curtea a constatat că până la data de 26 ianuarie 2009, vânzătorul M.D.E. nu a dovedit îndeplinirea condițiilor suspensive prevăzute în contractul de vânzare cumpărare, de a prezenta cumpărătorului un document sau o promisiune a unei autorități competente de a elibera imobilul și de a asigura evacuarea Spitalului din imobil, dreptul acestuia la încasarea sumei solicitate prin acțiune nefiind născut.
Referitor la recursul declarat de SC U.I. SRL împotriva încheierii de ședință din data de 14 iunie 2011, curtea a constatat că soluția primei instanțe este corectă și că acesta este nefondat.
Pentru a fi aplicabile prevederile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează instituția îndreptării erorilor materiale din hotărâri sau încheieri, trebuie să ne aflam în fața unei greșeli materiale ce este de natură a produce consecințe juridice.
Nu pot fi rezolvate pe această cale nemulțumirile apelantei referitoare la motivarea hotărârii sau modalitatea de exprimare a redactorului, după cum nu pot fi modificate sau completate considerentele hotărârilor judecătorești.
Astfel, apar vădit nefondate susținerile apelantei în sensul că omisiunea grefierului de ședință de a consemna în încheierea din 3 martie 2011 partea care a depus cererea de îndreptare a erorii materiale ar fi o greșeală în înțelesul art. 281 alin. (1), în condițiile în care aceasta reiese clar din consemnările ulterioare ale încheierii ("pârâta prin avocat solicită îndreptarea erorii materiale"), iar cererea se află la dosarul cauzei, astfel încât încheierea în ansamblul ei este clară, iar cererea apelantei este lipsită de folos practic.
Așa numitele erori de redactare/omisiuni din conținutul sentinței sunt de fapt propuneri ale apelantei pentru o exprimare ce i se pare mai corectă sau completă, fiind lipsite de orice interes juridic și chiar gramatical.
Greșelile invocate pentru pag. 11, parag. 5, 6 și 7 sunt de fapt completări și modificări ale considerentelor ce nu pot fi realizate pe această cale.
Analizând apelul declarat de pârâta SC U.I. SRL împotriva sentinței nr. 3222 din 22 martie 2011, pronunțate de Tribunalul Municipiului București, secția a Vl-a comercială, în raport de excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, curtea a reținut următoarele:
Una dintre condițiile de exercițiu pentru promovarea unei cereri de chemare în judecată sau a unei căi de atac împotriva unei hotărâri o constituie existența unui interes personal, legitim și actual.
Interesul, folosul practic de a exercita calea de atac o justifică numai partea care a pierdut procesul, respectiv a căzut total sau parțial, în pretenții ca urmare a judecării în fața primei instanțe.
întrucât acțiunea formulată de reclamanți a fost respinsă în totalitate, pârâta SC U.I. SRL a câștigat procesul, neputând demonstra lezarea vreunui drept prin hotărârea atacată, astfel încât nu are interes în executarea căii de atac.
împotriva deciziei civile nr. 18 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, au declarat recurs reclamanții SC S.L. București și M.D.E., întemeiat pe art. 304 pct. 5, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, în principal, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului lor, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și motivată în scris, și a obligării pârâtei la plata sumei de 5.950.000 euro, în echivalent RON la cursul de cumpărare euro al băncii pârâtei din ziua plății, iar în secundar, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
După o prezentare amănunțită a situației de fapt, recurenții reclamanți au susținut în esență, următoarele:
Că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, clauza contractuală de eliberare a imobilului, precum și efectul înscrisurilor doveditoare cu care a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
în cauză, pârâta SC U.I. SRL, a recunoscut îndeplinirea de către vânzător a obligațiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare, respectiv încetarea obligației de menținere a afectațiunii imobilului, cu referire expresă la protocolul încheiat la 17 februarie 2010 între Spital și societatea pârâtă SC U.I. SRL, având ca obiect predarea-primirea celor trei corpuri de clădire precum și a suprafeței de 5.134,20 m.p. din totalul de 5.751 m.p., precum și la încheierea contractului de închiriere privind corpul de clădire și terenul de sub și din jurul acestuia, ce constituie dovada îndeplinirii de vânzători a obligațiilor pe care aceștia și le-au asumat prin contract.
în protocolul încheiat, s-a prevăzut că Spitalul predă de bună voie și nesilit de nimeni, liber și negrevat de sarcini imobilul menționat, iar pârâta SC U.I. SRL, preia în proprietate și liniștită posesie bunurile imobile menționate, iar prin contractul de închiriere încheiat între aceleași părți, s-a prevăzut că pârâta SC U.I. SRL, își va exercita liber dreptul de proprietate cu toate atributele asupra imobilului care se închiriază.
Fată de această situație, recurenții au susținut că, adresa din 20 ianuarie 2009, a Direcției Juridic, Contencios, Legislație din cadrul Primăriei Municipiului București, care a fost emisă de autoritatea în subordinea căreia se afla Spitalul la data emiterii ei, și-a produs efectele juridice avute în vedere la încheierea contractului, preluarea în deplină proprietate și liniștită posesie a bunurilor imobile menționate, dată de la care imobilul a fost pus la dispoziția proprietarului.
Prin urmare, documentul prezentat a avut drept efect încetarea afectatiunii de 5 ani, prevăzute de art. 1 din dispoziția din 12 februarie 2007 emisă de Primăria Municipiului București, unitatea în subordinea căreia se afla spitalul, astfel că obligația de eliberare a imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a fost îndeplinită în termenul de 18 luni prevăzută la pct. 11 (i).
Prin adresa din 26 ianuarie 2009 a Spitalului Clinic de Boli Dermato Venerice Prof. S.L., se arată că imobilul este la dispoziția proprietarului, astfel că și acest înscris este legal și produce efecte juridice, avându-se în vedere faptul că spitalul era unitate cu personalitate juridică distinctă, cu deplină capacitate de folosință și de exercițiu, conform art. 35 din Decretul nr. 31/1954.
Recurenții au mai susținut că, decizia instanței de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 969,art. 970 și art. 982 C. civ., în ceea ce privește efectele contractului, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Hotărârea recurată, este nelegală pentru că denaturează și interpretează greșit clauza relativă la eliberarea imobilului, întrucât obligația asumată prin contractul de vânzare cumpărare, art. ll pct. ii prevedea achitarea sumei de 4.500.000 euro, în termen de 20 de zile calendaristice de la data la care vânzătorul va transmite cumpărătorului o simplă notificare prin care îl va informa că imobilul a fost eliberat de către Spital.
în vederea plății sumei de 4.500.000 euro vânzătorul avea obligația de a elibera imobilul în termen de 18 luni de la data semnării contractului.
Recurenta a arătat că, la data de 23 ianuarie 2009 a notificat pârâtei SC U.I. SRL îndeplinirea acestei obligații, fapt ce a avut drept efect încetarea afectatiunii de 5 ani, prevăzute de art. 1 din dispoziția din 12 februarie 2007 a Primăriei Municipiului București și că potrivit obligației asumate, în urma notificării pârâtei prin care i s-a făct cunoscut faptul că imobilul se află la dispoziția sa, aceasta a refuzat să preia imobilul, a refuzat să coopereze, să-și îndeplinească cu bună credință obligațiile, fiind interesată să întârzie preluarea imobilului.
La data de 2 aprilie 2012, recurenții reclamanți au depus completări la motivele de recurs, aflate la filele 12-15, dosar recurs, prin care au cerut a se constata că instanța de apel a omis a analiza și a se pronunța asupra criticilor suplimentare formulate de reclamanți prin actul intitulat completare la motivele de apel și depuse la dosar la data de 30 noiembrie 2011, când apelanții erau în drept să-și modifice motivele de apel inițiale, conform art. 287 alin. (2) C. proc. civ., împrejurare de natură a antrena incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Recurenții au susținut că, neanalizarea criticilor suplimentare formulate de apelanți prin completările la motivele de apel, echivalează cu încălcarea principiului disponibilității, de natură a afecta dreptul său la un proces echitabil, garantat de art. 6 din C.E.D.O.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 8 ianuarie 2013, intimata-pârâtă SC U.I. SRL, pe cale de excepție a cerut respingerea motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ. prevăzut în cererea de completare a motivelor de recurs, formulate de recurenții reclamanți, ca inadmisibil, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat de reclamanții SC S.L. București și M.D.E. împotriva deciziei civile nr. 18 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, avându-se în vedere următoarele considerente:
Este de remarcat, înainte de a fi analizate motivele de recurs formulate de recurenții reclamanți, că în mod corect a reținut instanța de apel situația de fapt, în sensul că la baza raporturilor juridice dintre părți a stat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 26 iulie 2007 de B.N.P. M.I. și S.M., modificat prin actul adițional autentificat, de același birou notarial, având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, compus din teren în suprafață de 5.751 m.p. și patru corpuri de clădiri.
Că prețul imobilului a fost stabilit la suma de 10.500.000 euro, din care 4.550.000 euro au fost achitați la data încheierii contractului, urmând ca diferența de 5.950.000 euro să fie achitată de cumpărător în urma îndeplinirii unei serii de condiții suspensive de către vânzător, care vizau eliberarea imobilului și schimbarea regimului urbanistic până cel târziu la data de 26 ianuarie 2009.
Critica recurenților reclamanți prin care au susținut că afectațiunea de 5 ani prevăzută în art. 1 din dispoziția din 12 februarie 2007 emisă de Primăria Municipiului București încetase, în raport de protocolul încheiat de societatea pârâtă cu spitalul, este nefondată, avându-se în vedere faptul că aceștia nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor suspensive prevăzute în contractul de vânzare cumpărare, de a prezenta cumpărătorului până la data de 26 ianuarie 2009, un document sau o promisiune a unei autorități competente de a elibera imobilul și de a asigura evacuarea Spitalului de Boli Dermato-Venerice S.L. din imobil.
Adresa din 20 ianuarie 2009, a Direcției Juridic, Contencios și Legislație din cadrul Primăriei Municipiului București, prin care emitentul își exprima punctul de vedere în sensul că imobilul în cauză nu face obiectul art. 16 din Legea nr. 10/2001, pe care își întemeiază susținerile recurenții reclamanți, referitoare la îndeplinirea obligațiilor menționate la pct. 11 (ii) din contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți, nu produce nici un efect juridic astfel cum corect a reținut și instanța de apel, avându-se în vedere că aceasta este în contradicție cu Dispoziția Primarului General al Municipiului București din 12 februarie 2007.
Or, în condițiile în care chiar emitentul a arătat că, adresa din 20 ianuarie 2009, nu este de natură a produce efecte juridice cu privire la situația juridică a imobilului, fiind un punct de vedere, este evident că aceasta nu poate fi considerată o declarație sau promisiune de eliberare a imobilului de către Spitalul de Boli Dermato-Venerice S.L. și nici că protocolul încheiat între părți la 17 februarie 2010 nu face dovada preluării în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, în condițiile în care acesta a fost predat parțial, fapt dovedit de existența contractului de închiriere a corpului de clădire și a terenului aferent.
Totodată, din perspectiva obligației contractuale a reclamanților, de a asigura eliberarea întregului imobil ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare până la data de 26 ianuarie 2009, este lipsit de interes faptul că imobilul era ocupat în parte sau în totalitate de către spital sau care rea situația juridică a imobilului.
Nici critica prin care se invocă efectele juridice ale adresei din 26 ianuarie 2009 emisă de Spitalul Clinic de Boli Dermato-Venerice S.L., pentru dovedirea faptului că reclamanții au îndeplinit condiția suspensivă privind evacuarea imobilului, nu poate fi primită, întrucât, astfel cum a reținut și instanța de apel, această adresă nu poate să angajeze Primăria Municipiului București, căreia i s-a transferat managementul asistentei medicale conform H.G. nr. 1567/2008, conducerea spitalului neavând competența de a decide eliberarea imobilului.
Este de reținut că, nu există nici o rațiune pentru acceptarea susținerilor recurenților reclamanți, în sensul că înscrisul emis de conducerea spitalului dovedește că adresa din 20 ianuarie 2009, a Primăriei Municipiului București, a produs efecte juridice, în condițiile în care ambele înscrisuri emană de la instituții ce nu au competența de a decide eliberarea imobilului și nu sunt de natura a produce consecințe juridice.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Prin prisma acestui motiv de recurs s-a pus în discuție aplicarea greșită a dispozițiilor art. 969,art. 970 și art. 982 din C. civ., în raport de executarea obligațiilor asumate de reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare.
Este de necontestat că părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 26 iulie 2007, modificat prin actul adițional autentificat, având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București și că diferența de 5.950.000 euro urma să fie achitată de cumpărător în urma îndeplinirii unei serii de condiții suspensive de către vânzător, care vizau eliberarea imobilului și schimbarea regimului urbanistic până cel târziu la data de 26 ianuarie 2009 și că potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Or, în cauză nu se pote reține că, instanța de apel a încălcat principiul ce se desprinde din dispozițiile art. 969 C. civ., în condițiile în care a dat eficiență clauzelor contractului, rar potrivit principiului autonomiei de voință, a reținut că părțile semnatare ale contractului au condiționat achitarea sumei de 5.950.000 de euro de îndeplinirea unor condiții suspensive, condiții care, astfel cum corect a reținut și instanța de apel, nu au fost îndeplinite.
Este de observat astfel că, obligația de a cărei îndeplinire depindea plata de către pârâtă a sumei de 5.950.000 euro, prevăzută la pct. 11 (ii) din contract, nu era legată de notificarea pârâtei cu privire la faptul că imobilul urma să fie evacuat, astfel cum susțin recurenții, ci consta în evacuarea efectivă din imobil a Spitalului Clinic de Boli Dermato-Venerice Prof. S.L., cel mai târziu la data de 26 ianuarie 2009, condiție ce nu a fost nici ea realizată.
Referitor la completarea motivelor de recurs, depuse de recurenții reclamanți la data de 2 aprilie 2012, sunt de reținut următoarele aspecte:
Analizând excepția tardivității depunerii completării motivelor de recurs, în raport de dispozițiile art. 137 și art. 303 cu referire la art. 301 C. proc. civ., înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată și, pe cale de consecință o va respinge, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs - art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
Față de aceste prevederi legale, se constată că, criticile invocate de recurenții reclamanți SC S.L. București și M.D.E., în completarea motivelor de recurs sunt depuse în termen legal, în raport de data de 19 martie 2012, data comunicării deciziei instanței de apel.
în ceea ce privește, excepția inadmisibilității motivului de recurs, invocat de recurenți prin cererea de completare a motivelor de recurs, prin care recurenții reclamanți au solicitat casarea deciziei instanței de apel în baza dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură sub sancțiunea nulității art. 105 alin. (2) din același cod, urmează a fi respinsă în raport de încheierea de ședință din 30 noiembrie 2011 pronunțată de instanța de apel prin care s-a consemnat faptul că apărătorul reclamanților a menționat că precizările la motivele de apel, depuse de reclamanți la data de 30 noiembrie 2011, sunt note scrise, iar asupra acestor critici, intitulate motive suplimentare de apel, Curtea de Apel București potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., s-a pronunțat asupra obiectului cererii deduse judecății, respectiv asupra tuturor motivelor de apel invocate de recurenți, prin decizia pronunțată în apel.
înalta Curte, constatând că reclamanții, până la data de 26 ianuarie 2009, nu au dovedit îndeplinirea condițiilor suspensive prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare, de a prezenta cumpărătorului un document sau o promisiune a unei autorități competente de a elibera imobilul și de a asigura evacuarea Spitalului de Boli Dermato-Venerice S.L. din imobil, apreciază că motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ. sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul declarat de reclamanții SC S.L. București și M.D.E. împotriva deciziei civile nr. 18 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 16/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 98/2013. Civil → |
|---|
