ICCJ. Decizia nr. 1701/2013. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 1701/2013
Dosar nr. 8495/101/2009
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 martie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 11 din 15 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost scoasă cauza de pe rolul secţiei a II-a civile şi înaintată, spre competentă soluţionare, secţiei I civile din cadrul instanţei supreme, reţinându-se caracterul administrativ al repartizării cauzelor între secţiile civile ale instanţei supreme, precum şi împrejurarea că dosarul se află în ai doilea ciclu procesual, iar în primul ciclu procesual, secţia I civilă este cea care a admis recursul, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu anumite recomandări, în condiţiile în care pronunţarea în recurs a avut loc după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, impunându-se soluţionarea cauzei şi în al doilea ciclu procesual de către aceeaşi secţie, în virtutea respectării dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cauza a fost reînregistrată la data de 21 martie 2013 pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 8495/101/2009***, fiind stabilit termen la data de 26 martie 2013, în şedinţa din camera de consiliu, tară citarea părţilor, pentru discutarea competenţei materiale.
Potrivit dispoziţiilor art 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: secţia I civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 complete de 5 judecători şi secţiile unite, cu competenţă proprie.
În lipsa unor norme de competenţă materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competenţa uneia dintre secţiile civile care funcţionează la nivelul aceleiaşi instanţe, sintagma „cu competenţă proprie" prevăzută de dispoziţia legală menţionată distinge, în mod evident, între competenţele proprii şi comune ale celor două secţii civile şi competenţele celorlalte secţii ale instanţei supreme, precum şi competenţa completelor de 5 judecători.
Alocarea unor competenţe specializate, distinct de competenţele comune, completelor de judecată ce funcţionează la nivelul celor două secţii civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 şi până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 şi mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea din 22 septembrie 2011 şi hotărârea din 5 aprilie 2012 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .
Potrivit anexei 1 a hotărârii din 22 septembrie 2011, modificată în parte prin anexa 1 la hotărârea din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cadrul secţiei I civile funcţionează complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării şi în materia exproprierii, dintre care două complete specializate şi în soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietăţii intelectuale.
Prin hotărârea din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la art. 2 s-a stabilit că în cadrul secţiei a II-a civilă funcţionează 7 complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect, printre altele, „recursurile formulate în materia Legii nr. 221/2009".
În speţa supusă analizei, se constată că obiectul dosarului, respectiv „despăgubiri Legea nr. 221/2009" nu se circumscrie competenţelor specializate alocate completelor de judecată ale secţiei I civile şi nici competenţelor comune, ci se circumscrie în sfera competenţelor alocate completelor de judecată ce funcţionează la nivelul secţiei a II-a civile.
Se constată că dosarul a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare secţiei a II-a civile, prin intermediul aplicaţiei ECRIS, repartizarea efectuându-se în considerarea competenţelor alocate completelor de judecată de la nivelul secţiei a II-a civile.
Prin urmare, competenţa soluţionării prezentului dosar aparţine completului din cadrul secţiei a II-a civilă învestit iniţial, la data de 15 ianuarie 2013, cu judecata cauzei prin fixarea termenului la 15 ianuarie 2013.
Aşa fiind, cum completul de judecată al secţiei a II-a civile a fost desemnat să judece cauza în concordanţă cu prevederile hotărârilor Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie mai sus-menţionate, dosarul urmează a fi scos de pe rolul secţiei I civile şi trimis, spre competentă soluţionare, la secţia a II-a civilă.
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Scoate de pe rol cauza având ca obiect recursurile declarate de recurenţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi împotriva deciziei nr. 5 din 1 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi o trimite, spre competenţă soluţionare, secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1700/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 166/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
