ICCJ. Decizia nr. 1775/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1775/2013
Dosar nr. 83891/3/2011
Şedinţa publică de la 23 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 12331 din 24 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 63891/3/2011, a fost admisă cererea privind completarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 9101 din 25 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, formulată de petenta R.B.R. SA, în contradictoriu cu intimatul U.P.C., fiind obligată pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON şi respingându-se cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 9101 din 25 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti s-a pronunţat asupra cererii introductive formulate de reclamant în sensul admiterii excepţiei lipsei de obiect a acţiunii şi respingerii acţiunii pe acest considerent.
Argumentul pentru care acţiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect a fost acela că, ulterior introducerii acţiunii - 29 septembrie 2011, la data de 10 octombrie 2011, între părţi s-a încheiat actul adiţional prin care au fost reglementate problemele contestate.
Sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, instanţa a reţinut că nu are relevanţă împrejurarea că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra fondului cererii, ci a constatat că acţiunea e fără obiect, deoarece în momentul sesizării instanţei de judecată era în vigoare contractul de credit iniţial care a justificat pornirea procesului, aceasta fiind culpa procesuală a pârâtei care a determinat instanţa să facă aplicarea prevederilor art. 274 - 275 coroborat cu art. 2812C. proc. civ., cu obligarea pârâtei la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON şi respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta R.B.R. SA, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în esenţă în motivele de apel că în speţă, culpa procesuală este a reclamantului.
Curtea de Apel, secţia a V-a civilă, prin Decizia nr. 50 din 7 februarie 2013, a respins ca nefondat apelul pârâtei R.B.R. SA Bucureşti.
În fundamentarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că în cauză, reclamantul nu a căzut în pretenţii, întrucât cererea sa, notificată prealabil pârâtei (prin intermediul procedurii concilierii), a rămas fără obiect doar ulterior iniţierii procesului, ca urmare a recunoaşterii implicite a pretenţiilor sale de către pârâtă, şi încheierii actului adiţional la contractul supus cercetării judecătoreşti, act prin care acest contract a fost modificat în sensul solicitat în acţiune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta R.B.R., solicitând admiterea căii de atac şi modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului şi pe cale de consecinţă, de obligare a intimatului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu, în cuantum de 8.305,27 RON.
Recurenta-pârâtă îşi subsumează criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la următoarele aspecte:
Cu titlu prealabil recurenta arată că în mod greşit s-a reţinut în cuprinsul deciziei recurate că actul adiţional de modificare a convenţiei de credit a fost încheiat în data de 10 octombrie 2012 la mai mult de un an de la data introducerii cererii în data de 10 octombrie 2011 la câteva zile de la data introducerii cererii, când nu fuseseră încă trimise citaţiile, astfel cum se poate observa din citativul creat aflat la dosarul de fond, citaţia de la acea adresă fiind restituită cu menţiunea destinatar mutat, sediul instituţiei recurente fiind schimbat.
Consideră recurenta că în aceste condiţii apare că s-a conformat cererii intimatului astfel cum se solicitase prin invitaţia la conciliere şi cum se solicită prin cererea de chemare în judecată de a cărei existenţă nu avea încă cunoştinţă, soluţia atacată fiind criticabilă întrucât nu se poate considera că recurenta a recunoscut pretenţiile intimatului prin încheierea actului adiţional şi mai mult decât atât, că a recunoscut că prevederile modificate prin actul adiţional ar fi abuzive.
Apreciază recurenta că faţă de faptul că acţiunea a fost înregistrată la 29 septembrie 2011, iar citaţia transmisă la 13 decembrie 2011, actul adiţional fiind încheiat anterior primirii citaţiei, instanţa de apel a considerat în mod eronat că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 275 C. proc. civ.
Referindu-se la art. 275 C. proc. civ., recurenta-pârâtă precizează că raţionamentul instanţei de apel este unul profund greşit, faţă de faptul că în mod eronat a considerat aceasta că instituţia de credit se află în culpă procesuală întrucât la momentul sesizării instanţei era în vigoare contractul în forma iniţială care a justificat pornirea procesului, iar recurenta, prin conduita sa, ar fi recunoscut implicit pretenţiile părţii adverse, instanţa de fond pronunţându-se asupra excepţiei lipsei de obiect, neintrând în cercetarea fondului.
Arată recurenta-pârâtă că la termenul de judecată intimatul, în ciuda faptului că a recunoscut faptul că a fost încheiat un act adiţional, a susţinut în continuare cererea sub aspectele solicitate prin capetele de cerere 1 şi 4, că astfel, prin nerenunţarea la susţinerea pretenţiilor sale ulterior datei încheierii actului adiţional, intimatul a obligat recurenta la efectuarea unor importante cheltuieli de judecată prin angajarea unui apărător în cauză, soluţia instanţei de respingere a cererii justificând solicitarea recurentei de obligare a intimatului, care se află în culpă procesuală, la suportarea cheltuielilor de judecată.
Consideră recurenta-pârâtă că dispoziţiile art. 275 - 276 C. proc. civ. fac o aplicare particulară a principiului potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părţii care a pierdut litigiul, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi conchizând în sensul că în aplicarea art. 275 C. proc. civ., poziţia de parte câştigătoare îi revine, aceasta fiind determinată de raportul existent între conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului.
În continuarea argumentaţiei recurenta-pârâtă, plecând de la dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi având ca limite jurisprudenţiale hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv de Curtea Europeană de Justiţie, prezintă o expunere de motive cu privire la caracterul real, rezonabil şi necesar al cheltuielilor de judecată.
Conchide recurenta-pârâtă, în raport de art. 274 C. proc. civ., de art. 132 din Statutul profesiei de avocat, de art. 30 şi 34 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, şi de punctele de vedere exprimate în doctrină că posibilitatea instanţei de a cenzura cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul de avocat trebuie să se limiteze numai la situaţiile în care se constată în mod obiectiv că a fost realizat un abuz de drept în acest sens, legiuitorul neoferind posibilitatea instanţei sesizate cu soluţionarea litigiului de a respinge în integralitate solicitarea părţii, care a câştigat procesul, de recuperare a cheltuielilor de judecată.
Intimatul-reclamant U.P.C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată ca recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta.
Fundamentul obligaţiei reglementate de art. 274 C. proc. civ. este culpa procesuală conţinută în sintagma "parte care cade în pretenţii".
Aşadar, în stabilirea temeiniciei unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., instanţa are a se pronunţa asupra existenţei sau nu a culpei procesuale sub rezerva instituită de art. 275 C. proc. civ.
În speţă instanţa de control judiciar a examinat hotărârea apelată din perspectiva modului în care au fost interpretate şi aplicate dispoziţiile art. 275 şi 274 C. proc. civ. raportat la derularea raporturilor dintre părţi anterior şi ulterior înregistrării acţiunii, soluţia de respingere a cererii ca rămasă fără obiect fiind rezultatul satisfacerii pretenţiilor reclamantului ulterior iniţierii demersului judiciar, şi nu anterior acestuia.
Aşadar, în mod legal şi temeinic au fost aplicate şi interpretate art. 275 şi art. 274 C. proc. civ., instanţa de control judiciar relevând corect importanţa momentului la care intervine recunoaşterea pretenţiilor în determinarea culpei procesuale.
Faţă de cele mai sus arătate, aserţiunea recurentei că în cauză îi revine poziţia de parte câştigătoare care ar fi îndreptăţită la admiterea cererii de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată apare ca fiind nejustificată.
Cea din urmă critică este, de asemenea, nefondată, întrucât stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată este o chestiune subiectivă lăsată la aprecierea instanţei şi care nu este condiţionată de existenţa unui abuz de drept, astfel cum afirmă recurenta.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei constatând totodată că înscrisul depus la fila 24 nu face dovada în condiţiile legii a cheltuielilor de judecată solicitate de intimat, chitanţa avocaţială fiind depusă în copie, necertificată de parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă R.B.R. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 50 din 7 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1774/2013. Civil. Constatare nulitate act... | ICCJ. Decizia nr. 1776/2013. Civil. Acţiune în constatare.... → |
|---|
