ICCJ. Decizia nr. 1782/2013. Civil. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 1782/2013
Dosar nr. 5362/1/2012
Şedinţa publică de la 23 aprilie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3199 din 13 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a respins recursul declarat de revizuentele P.D. şi P.G. împotriva deciziei nr. 229 din 19 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
În pronunţarea acestei hotărâri Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că prin decizia recurată nu s~au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., că instanţa de apel nu a încălcat dreptul Ia apărare, principiul contradictorialităţii procesului civil şi principiul disponibilităţii, că pe parcursul întregii proceduri de la apel au fost asigurate, în egaiă măsură părţilor, garantarea şi exercitarea deplină a dreptului de apărare fiind realizată o reală egalitate de tratament, critîcsle subsumate art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. fiind de asemenea apreciate ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au formulat, în termenul legal, contestaţie în anulare P.D. şi P.G., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. 7898 din 9 august 2012.
Contestatoarele îşi întemeiază în drept cererea pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. precizând în cuprinsul acesteia demersurile judiciare efectuate pentru recuperarea pagubelor, arătând că valoarea pretenţiilor solicitate se situează peste plafonul de 500.000 RON, împrejurare faţă de care nu au putut conveni cu pârâţii ca pricina privitoare la bunuri să fie judecată de o altă instanţa, pârâtul C.E. solicitând prin întâmpinare declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Precizează contestatoarele în continuare că au fost înregistrate acţiuni penaie începând cu 14 ianuarie 2002 care s-au stins, acţiunea civilă rămânând nesolutionată.
Conchid contestatoarele că urmare a acestor erori, instanţa a interpretat greşit actul juridic, a schimbat înţelesul lămurit şi vădit ai acestuia, motiv pentru care solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate şi reiuarea judecăţii cauzei în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.
Contestaţia în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Temeiul contestaţiei este art. 318 C. proc. civ. potrivit căruia; hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificarea sau de casare.
Textul lega! are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent (motive arătate În mod expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ.), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, cum este cazul şi În speţă, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care îi sprijină.
În speţă, instanţa de recurs a arătat foarte clar care sunt considerentele pentru care a găsit că motivele de recurs invocate de pârâtul recurent sunt neîntemeiate.
Nemulţumirea contestatoarelor privind modul în care a fost motivată decizia contestata, nu poate duce ia deschiderea contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, într-un alt caz decât cele limitativ arătate de art. 317 C. proc. civ. (lipsă de procedură şi necompetenţa instanţei) şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială şi omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare).
Având în vedere caracterul de excepţie a! textului mai sus enunţat care rezultă din formularea „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare(...)" analiza susţinerilor privind existenţa unei „greşeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural şi care au dus În mod necesar ia pronunţarea unei soluţii eronate. În alte cuvinte, pentru a putea fi admisă o contestaţie În anulare îndreptată împotriva deciziei pronunţată de o instanţa de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie sa fie în legătura cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. întreaga argumentare duce cu evidenţă ia concluzia că se tinde la reformarea soluţiei, or, această cale de atac - contestaţia în anulare - tinde la anularea unei hotărâri pronunţată în recurs nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
În consecinţă, având în vedere că nu au fost săvârşite greşeli materiale cu caracter procedural, privind aspecte formale ale judecăţii, contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulata de contestatorii P.D. şi P.G. împotriva deciziei nr. 3199 din 13 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 23 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1766/2013. Civil. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 1785/2013. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
