ICCJ. Decizia nr. 624/2013. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui, contestatoarea SC T. SRL a formulat, in contradictoriu cu intimata SC R.S.L. I.F.N. SA (fostă SC R.L. I.F.N. SA) si terțul poprit R.B. SA - Agenția Vaslui, contestație la executarea silita prin poprire, declanșata in baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar din 02 iulie 2008, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea executării însăși, întrucât dincolo de neregularitățile referitoare la lipsa capacității de folosință a organului de executare, neinvestirea cu formulă executorie a titlului și necompetența de ordine publică a instanței care a încuviințat executarea, creanța ce se urmărește a fi recuperată prin poprire nu îndeplinește condițiile certitudinii, lichidității și exigibilității impuse de art. 379 C. proc. civ.
în drept, a invocat dispozițiile art. 399 alin. (3), art. 403 C. proc. civ.
Prin sentința civila nr. 362 din 1 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosar, a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, că, competența teritorială în materia contestației la executare este una exclusivă și aparține conform art. 400 C. proc. civ., instanței de executare, iar instanța de executare este instanța care a încuviințat executarea silită, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 3731alin. (2) C. proc. civ. și cum executarea silită a contestatoarei a fost încuviințată de Judecătoriile 6, 3, 1, 4 și 2 București, iar terțul poprit R.B. SA are sediul în sectorul 2 București, competența revine Judecătoriei Sectorului 2 București.
Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă prin sentința civilă nr. 15123 din 2 noiembrie 2012, la rândul său, s-a declarat necompetentă să judece litigiul și ca urmare și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Vaslui. Totodată a constatat că între cele două Judecătorii s-a ivit un conflict negativ de competență și în temeiul art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Pentru a hotărî astfel Judecătoria Sectorului 2 București a reținut, în esență că în cauză executarea silită s-a făcut prin poprire, astfel că instanța de executare se determină potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. și este, prin urmare, cea în raza căreia se află terțul poprit R.B. SA - Agenția Vaslui cu sediul în Vaslui, terț indicat de contestatoare.
Asupra conflictului negativ de competență de față înalta Curte constată:
Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeași pricină.
Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență Curtea constată că cele două instanțe Judecătoria Vaslui și Judecătoria Sectorului 2 București s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.
Pentru emiterea regulatorului de competență este esențial de precizat că în discuție este competența teritorială, care este reglementată de norme ce au caracter dispozitiv respectiv art. 373 alin. (1) C. proc. civ.
în speță, obiectul acțiunii poartă asupra unei contestații la executarea silită izvorâtă din titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar din 2 iulie 2008.
în aplicarea art. 3731alin. (1) C. proc. civ., încuviințarea executării silite este de competența instanței de executare, iar potrivit art. 373 C. proc. civ., hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea, iar în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea.
Acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea, în cazul urmăririi bunurilor, locul situării acestora (art. 373 alin. (1) C. proc. civ.), iar în cazul popririi, locul de la domiciliul sau sediul debitorului ori locul terțului poprit (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).
Având în vedere că petenta a formulat contestație la executarea prin poprire la terțul aflat pe raza de competență a Judecătoriei Vaslui, se va face aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. ce reglementează competența alternativă de soluționare în situația popririi, prevederi potrivit cărora poprirea se înființează la cererea creditorului de către executorul de la domiciliul debitorului ori de la domiciliul terțului poprit.
Cum în speță petenta a contestat în mod explicit executarea prin înființarea popririi la terțul poprit R.B. - Agenția Vaslui ce are sediul în Vaslui, în aplicarea evocatelor texte de lege, competența teritorială de soluționare aparține Judecătoriei Vaslui.
Așa fiind, în raport de art. 22 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, căreia i s-a trimis dosarul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 626/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 623/2013. Civil → |
|---|
