ICCJ. Decizia nr. 1854/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1854/2013
Dosar nr. 7062/1/2012
Şedinţa publică din 2 aprilie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată:
Prin decizia nr. 6106 din 9 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de petentul B.N. împotriva deciziei nr. 82/A din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie şi, respectiv, împotriva încheierilor din data de 26 septembrie 2011, 28 noiembrie 2011, din 14 noiembrie 2011, din 19 aprilie 2010, 8 februarie 2010, 1 martie 2010 şi din data de 22 martie 2010 pronunţate de aceeaşi instanţă.
Împotriva deciziei nr. 6106 din 9 octombrie 2012 a formulat la 5 noiembrie 2012, cerere de revizuire B.N., întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 2, 5 şi 7 C. proc. civ.
În conţinutul motivelor de revizuire, redate doar generic, formal, în circumscrierea pct. 2, 5 şi 7 ale art. 322 din acelaşi Cod, revizuentul B.N. a susţinut că „i-a fost încălcat dreptul la apărare, consfinţit prin Constituţie, care este o excepţie de ordine publică", că prin hotărârea atacată „instanţa de recurs a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din C. proc. civ. şi a arătat că nu a putut consulta dosarul în arhivă", „instanţa judecând minus petita, omiţând cererile din precizarea la acţiune, precum şi întâmpinarea Instituţiei Prefectului".
În şedinţa publică din 2 aprilie 2013, instanţa supremă a reţinut cererea de revizuire în pronunţare cu privire la admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac de retractare, în raport de cerinţa evocării fondului, prevăzută cu caracter imperativ de dispoziţiile art. 322 alin. (1) din C. proc. civ.
Verificând îndeplinirea acestei condiţii, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere", în cazurile strict şi limitativ determinate de legiuitor, în cuprinsul celor 10 puncte prevăzute de textul procedural invocat.
În spiritul prevederilor menţionate, sintagma „evocarea fondului" vizează ca arie de cuprindere, atât hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, cât şi hotărârile date în recurs, ultima ipoteză fiind cea aplicabilă în speţă.
Ca atare, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă, să fî evocat fondul, ceea ce implică, fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce au fost stabilite, în oricare dintre ipoteze, urmând sa se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, decât cea care a fost determinată până în acel moment.
O astfel de situaţie nu se regăseşte în speţa, în condiţiile în care recursurile au fost respinse ca nefondate, astfel că, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date în recurs, o primă condiţie de admisibilitate, stabilită în mod imperativ de prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. este aceea ca, hotărârea să evoce fondul cauzei, or, în cazul concret dedus judecăţii, decizia pronunţată în recurs nu întruneşte această condiţie.
Aşa fiind, lipsa condiţiei de admisibilitate a evocării fondului atrage respingerea cererii de revizuire.
Cât priveşte cererea de suspendare a judecăţii formulată în scris de revizuent şi depusă la Dosar nr. 7062/1/2012 (cu privire la care s-a solicitat judecarea în lipsă), cerere ce a fost întemeiată în drept, pe dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, în raport de caracterul inadmisibil al revizuirii, nu se impune examinarea acesteia, cursul judecăţii putând fi, eventual, suspendat (desigur cu verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege) într-o cale extraordinară de atac de retractare admisibilă, situaţie ce nu se identifică în speţă. Aşadar, inadmisibilitatea cererii de revizuire nu permite cercetarea şi examinarea unor chestiuni ce ţin de fondul judecăţii.
Constatând însă, că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.N. împotriva deciziei nr. 6106 din 9 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 767/1/2012.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1851/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1834/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
