ICCJ. Decizia nr. 1903/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1903/2013
Dosar nr. 5921/1/2012
Şedinţa publică din 14 mai 2013
Deliberând, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti la data de 8 ianuarie 2007, sub nr. 160/301/2007, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâţii A.L.U., C.C.I. şi SC C.C.C.S. SRL, solicitând desfiinţarea punctului de lucru al SC C.C.C.S. SRL şi deblocarea uscătorului situat la nivelul 8, pe care pârâtul C.C.I. îl foloseşte pentru depozitarea materialelor.
Prin Sentinţa civilă nr. 1050 din 8 februarie 2007, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 15137/3/2007 şi a fost soluţionată prin Sentinţa comercială nr. 11473 din 16 octombrie 2007 în sensul admiterii excepţiei lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii de chemare în judecată şi respingerii acţiunii.
Ulterior pronunţării acestei sentinţe, reclamantul a contestat obligarea sa la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cererea sa fiind calificată ca apel împotriva hotărârii mai sus menţionate, fiind învestită cu soluţionarea acestuia Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, instanţă care, prin Decizia nr. 380 din 11 septembrie 2008, a admis apelul reclamantului, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a apreciat că acţiunea reclamantului nu este lipsită de interes, deoarece acesta, în calitate de locatar al blocului x, este îndreptăţit să pretindă atât asigurarea liniştitei şi utilei folosinţe a propriului apartament, cât şi recunoaşterea şi respectarea drepturilor locative asupra spaţiilor pretins comune.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub Dosar nr. unic 46565/3/2007, în cadrul căruia reclamantul a precizat de mai multe ori cadrul procesual, în final arătând verbal că înţelege să se judece, în contradictoriu doar cu A.L.U. şi cu C.C.I.
În urma analizei probatoriilor administrate în cauză, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Sentinţa comercială nr. 8857 din 4 iunie 2009 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C.C.I. pe capătul 2 de cerere, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.L. (P.) U., a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, a obligat pârâta A.L. (P.) U. la desfiinţarea zidului ce blochează accesul în uscătoria situată la nivelul 8 al blocului x, situat în bd. C.C.; de asemenea, a respins acţiunea faţă de pârâtul C.C.I., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, luându-se totodată act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe comerciale, a declarat apel pârâta A.L. (P.) U., susţinând, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a reţinut că a închiriat uscătoria de la etajul 8 al imobilului fără a respecta prevederile legale, deoarece acordul proprietarilor a existat încă din anul 2006, când s-au încheiat succesiv contracte de închiriere cu un cabinet de avocatură.
Prin Decizia comercială nr. 496 din 20 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost admis apelul, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul C.C., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 februarie 2010 sub nr. 1484/1/2010.
Prin Decizia nr. 2481 din 29 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantul C.C. împotriva Deciziei nr. 496 din 20 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cauza a fost înregistrată la data de 24 septembrie 2010 sub nr. 46565/3/2007.
În rejudecare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 25007 din 19 decembrie 2011 în Dosarul nr. 46565/3/2007, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei asociaţie, a admis aceeaşi excepţie în privinţa pârâtului C.C.I. şi, în consecinţă, a respins acţiunea faţă de acest pârât ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală pasivă, a respins capătul de cerere privind desfiinţarea punctului de lucru al pârâtei SC C.C.C.S. SRL, ca rămasă fără obiect şi a admis cererea în contradictoriu cu pârâta asociaţie pe care a obligat-o la desfiinţarea zidului care blochează accesul în uscătoria situată la nivelul 8 al blocului x, din bd. C.C., sector 3, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta A.L. (P.) U. solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii în tot a acţiunii reclamantului.
Prin Decizia civilă nr. 205 din 3 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, învestită cu soluţionarea căii ordinare de atac a respins, ca nefondat, apelul declarat pârâta A.L. (P.) U. împotriva Sentinţei civile nr. 25007 din 19 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 46565/3/2007, în contradictoriu cu reclamantul C.C. şi pârâţii C.C.I. şi SC C.C.C.S. SRL.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta A.L. (P.) U., criticând-o din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi schimbării în parte a hotărârii primei instanţe în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
La data de 7 martie 2013, recurenta-pârâtă a depus la dosarul cauzei cererea de renunţare la judecarea recursului.
În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, reţine că excepţia netimbrării este una absolută, dirimantă şi peremptorie, şi că anterior satisfacerii taxei de timbru, instanţa nu este legal învestită şi pe cale de consecinţă nu poate dispune asupra niciunei cereri formulate de părţile litigante, inclusiv asupra actului de dispoziţie reprezentat de cererea de renunţare la judecata căii extraordinare de atac, astfel încât, deliberând cu prioritate asupra excepţiei netimbrării recursului invocată din oficiu şi analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca netimbrată, în considerarea următoarelor:
Pentru termenul de astăzi, recurenta-pârâtă a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON şi a timbrului judiciar de 0,15 RON, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar, obligaţie pe care, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit-o.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 cu referire la art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, taxele de timbru se achită şi se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, în cazul în care, partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată sau insuficient timbrată, după caz.
Constatând că recursul nu a fost timbrat nici anticipat, nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 14 mai 2013, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită şi reţinând că în cauză nu operează scutirea legală de la obligaţia satisfacerii taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificate şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâta A.L. (P.) U. împotriva Deciziei civile nr. 205 din 3 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta A.L. (P.) U. împotriva Deciziei civile nr. 205 din 3 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1911/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1902/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
