ICCJ. Decizia nr. 1886/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1886/2013
Dosar nr. 8982/280/2011
Şedinţa publică din 3 aprilie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1287 din 25 aprilie 2012, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanţii C.D.F. şi C.G.M. împotriva sentinţei civile nr. 11940 din 12 decembrie 2011 a Judecătoriei Piteşti, pronunţată în Dosarul nr. 8982/280/2011, intimaţi fiind pârâţii B.M., B.C. şi O.C.P.L Argeş.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanţii C.D.F. şi C.G.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâţii au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
Prin decizia civilă nr. 70 din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, apelul, reţinând că decizia civilă nr. 1287 din 25 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Argeş în recurs împotriva sentinţei civile nr. 11940 din 12 decembrie 2011 este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu poate fi atacată cu apel, potrivit art. 282 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, neîncadrat în drept, reclamanţii C.D.F., C.G.M., arătând că în mod greşit, decizia atacată menţine hotărârea de primă instanţă, soluţie ce se impune a fi schimbată.
Mai arată că, cei 4 moştenitori ai defunctului F.M.D. (C.M., D.E., F.G., C.F.) au devenit proprietari pentru suprafaţa de teren ce i-a revenit fiecăruia în urma operaţiunii de partaj.
Recurenţii-reclamanţi mai arată că F.G. a vândut lui B.C., prin contractul de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 2004, suprafaţa de 450 mp, fără a face însă măsurători cadastrale. La o perioadă de 3 ani de la încheierea acestui act, B.C. a procedat la efectuarea unor măsuri cadastrale, dar nu pe terenul primit în proprietate de F.G. în baza Legii nr. 18/1991, situat în parcela nr. X1, ci pe o altă suprafaţă de teren, situată în parcela nr. X2, revendicată de reclamanţi conform Legii nr. 247/2005. în prezent, B.C. somează pe reclamanţi să-i predea un teren ce nu-i aparţine, situaţie ce se impune a fi analizată de către instanţa de recurs, în raport şi de probatoriile deja administrate în cauză.
Recursul este inadmisibil, pentru argumentele ce succed:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi Cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
În speţă, decizia civilă nr. 70 din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti împotriva căreia reclamanţii C.D.F. şi C.G.M. au declarat prezenta cale de atac, reprezintă o decizie prin care s-a constatat inadmisibil recursul formulat de aceştia împotriva sentinţei civile nr. 1287 din 25 aprilie 2012 a Tribunalului Argeş (la rândul ei irevocabilă) fiind, deci, o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă a fi obiectul unei asemenea căi de atac.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii C.D.F. şi C.G.M. împotriva deciziei nr. 70 din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1889/2013. Civil. Acordare personalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1888/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
