ICCJ. Decizia nr. 2057/2013. Civil. Strămutare. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 2057/2013
Dosar nr. 1091/1/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 9 aprilie 2013
Deliberând, în raport de dispoziţiile art. 402 C. proc. civ., constată că motivele prezentei cereri de strămutare au fost deduse judecăţii în Dosarul nr. 6707/1/2012, situaţie în care prezenta cerere de strămutare formulată de petenta C.C. Telciu este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
În ceea ce priveşte cererea intimatei R.R. privind obligarea petentei la acordarea despăgubirilor pentru abuzul de drept săvârşit de aceasta, urmare formulării cu rea credinţă a cererii de strămutare, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 723 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente: deşi intimata a invocat paguba provocată prin formularea cu rea-credinţă a cererii de strămutare, aceasta nu a probat aceste afirmaţii, nu a arătat care sunt aceste pagube şi în ce constau.
Referitor la cererea intimatei R.R. privind sancţionarea petentei cu amendă civilă, în temeiul art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ., pentru formularea cu rea-credinţă a cererii de strămutare, Înalta Curte urmează să o respingă pentru următoarele considerente: simpla formulare a unei cereri de strămutare inadmisibilă nu presupune o rea-credinţă din partea petentei în accepţiunea art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ.; nici din perspectiva provocării amânării soluţionării cauzei prin formularea cererii de strămutare nu se poate reţine reaua credinţă a petentei, care ar justifica aplicarea unei amenzi civile, întrucât desfăşurarea procesului în dosarul de fond nu a fost influenţată de formularea strămutării.
Cu privire la solicitarea intimatei R.R. de acordare a cheltuielilor de judecată, se reţine, în raport de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., că temeiul acordării acestora părţii care a câştigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenţii.
Cererea de strămutare este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părţii care are îndoieli asupra imparţialităţii instanţei pe rolul căreia se află litigiul.
Respingerea cererii de strămutare nu înseamnă că partea care a cerut strămutarea a căzut în pretenţii, deoarece, fiind incident procedural, judecata acesteia nu vizează fondul pretenţiilor deduse judecăţii.
Drept urmare, faţă de natura litigiului şi de faptul că nu s-a pricinuit întârzierea judecării dosarului a cărei strămutare s-a solicitat, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ., de culpă procesuală a părţii, urmând ca la soluţionarea în fond a cauzei să fie avute în vedere cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta C.C. Telciu privind strămutarea pricinii care face obiectul Dosarului nr. 2720/265/2012 al Judecătoriei Năsăud.
Respinge cererile de acordare a despăgubirilor, de sancţionare a petentei cu amendă civilă şi de acordare a cheltuielilor de judecată, formulate de intimata R.R.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2056/2013. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1893/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
