ICCJ. Decizia nr. 2590/2013. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Despăgubire, obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2590/2013
Dosar nr. 16597/3/2011
Şedinţa publică din 14 mai 2013
Prin Sentinţa civilă nr. 7074 din 27 februarie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamantul C.T. împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naţionale pentru UM 02515 din cadrul Statului Major General şi UM 02078 Mangalia din cadrul Statului Major al Forţelor Navale, a dispus anularea Adresei nr. A 2144 din 10 aprilie 2009, emisă de UM 02078 Mangalia, a dispus revenirea la situaţia anterioară emiterii adresei menţionate, a obligat pârâtul să-l reîncadreze pe reclamant în funcţia avută anterior emiterii adresei, de preot militar de garnizoană categoria a II-a, asimilat gradului militar de locotenent colonel, în Garnizoana Mangalia UM 02078 Mangalia şi a obligat pârâtul Ministerul Apărării Naţionale la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data de 2 aprilie 2009 şi până la reîncadrarea efectivă.
S-au respins cererile privind anularea certificatului de înregistrare fiscală nr. 24456757 din 12 septembrie 2008 emis de Ministerul Finanţelor Publice - ANAF şi de obligare a pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la plata de daune morale, ca neîntemeiate.
S-a respins acţiunea formulată împotriva pârâtei Arhiepiscopia Tomisului, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 517 din 2 aprilie 2009, emisă de Consistoriul Eparhial al Arhiepiscopiei Tomisului, obligarea la plata în solidar cu Ministerul Apărării Naţionale a despăgubirilor egale cu drepturile salariale, conform art. 78 C. muncii, de la emiterea Adresei nr. A 2144 din 10 aprilie 2009 până la reîncadrarea efectivă, la plata de daune morale şi la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
A fost obligat pârâtul Ministerul Apărării Naţionale la 1480 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat recurs Arhiepiscopia Tomisului şi Ministerul Apărării Naţionale pentru UM 02515 B şi UM 02078 Mangalia, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia civilă nr. 3451 din 9 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins excepţia lipsei de interes în promovarea recursului declarat de recurenta Arhiepiscopia Tomisului.
S-au admis recursurile declarate de recurenţii Arhiepiscopia Tomisului şi Ministerul Apărării Naţionale pentru UM 02515 B şi UM 02078 Mangalia şi a fost modificată în parte sentinţa recurată în sensul că s-a respins cererea de revenire la situaţia anterioară prin reîncadrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior cu plata despăgubirilor, ca neîntemeiată.
S-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 195/2000 privind suspendarea din funcţie, din data de 2 aprilie 2009 până la soluţionarea litigiului de către instanţa bisericească.
S-au respins ca inadmisibile capetele de cerere privind anularea Deciziei nr. 517 din 2 aprilie 2009 şi Sentinţei nr. 7 din 11 iunie 2009 pentru necompetenţă generală a instanţelor de judecată.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat de 400 RON, asistenţă judiciară, avansate de către stat, au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs contestatorul C.T., criticând-o pentru încălcarea normelor de competenţă materială din art. 4 al Legii nr. 554/2004, în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de nelegalitate a actului administrativ de destituire şi nepronunţare asupra excepţiilor invocate de Ministerul Apărării Naţionale şi Arhiepiscopia Tomisului, a prescripţiei dreptului la acţiune şi depăşirii puterii judecătoreşti.
La prima zi de înfăţişare, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului împotriva unei hotărâri cu caracter irevocabil.
Examinând cu prioritate excepţia invocată din oficiu, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 209 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Prin urmare, este inadmisibil recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs, irevocabilă conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
În speţă, decizia atacată cu calea de atac extraordinară a recursului este o decizie pronunţată de o instanţă de recurs, nesusceptibilă de a fi atacată cu un nou recurs.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata că recursul declarat de contestatorul C.T. este inadmisibil, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul C.T. împotriva Deciziei nr. 3351 din 9 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2589/2013. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2605/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
