ICCJ. Decizia nr. 2868/2013. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2868/2013
Dosar nr. 5910/2/2012
Şedinţa publică din 27 mai 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 14 mai 2010 reclamantul I.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 240187 din 4 martie 2010 emisă de către aceasta.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 6679 din 24 iunie 2011 a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că la stabilirea drepturilor de pensie au fost avute în vedere perioadele în care contestatorul a urmat cursurile universitare, perioada în care a îndeplinit serviciul militar precum şi perioada lucrată între 1990-1997, situaţie de fapt care în raport de dispoziţiile art. 155 şi 87 din Legea nr. 19/2000 nu îl îndreptăţeşte pe reclamant la admiterea pretenţiilor formulate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 536 R din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Instanţa de recurs a reţinut că la calcularea punctajului au fost avute în vedere perioadele în care reclamantul a efectuat stagiu militar, fiind considerate perioade contributive întrucât acesta a obţinut venituri lunare.
Cu privire la perioada studiilor universitare, din desfăşurătorul privind datele culese referitoare la activitatea în muncă, anterior anului 1975 când reclamantul a absolvit Facultatea de electronică şi telecomunicaţii, rezultă că acesta a figurat cu venituri încasate lunar, deci a realizat stagii de cotizare în condiţiile legii, fiind exclus de la valorificarea acestei perioade ca stagiu asimilat.
Cu privire la studiile postuniversitare desfăşurate în perioada 1998-2000, Curtea a reţinut că se verifică aceeaşi situaţie menţionată anterior şi că nu sunt avute în vedere de lit. b) care se referă exclusiv la studii universitare. A mai reţinut că nu s-a dovedit plata CAS pentru perioada 1990-1997.
Prin decizia civilă nr. 1454R din 31 mai 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de reclamantul I.I. împotriva deciziei pronunţate în recurs.
Reclamantul I.I. a formulat o nouă cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 536 R din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 20 iulie 2012.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 2526R din 28 noiembrie 2012 a respins această cerere, ca tardivă, reţinând că termenul în cadrul căruia revizuentul era îndreptăţit să învestească instanţa potrivit art. 324 pct. 1 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 23 martie 2012, astfel încât cererea depusă de revizuent la data de 20 iulie 2012 este tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat o cerere de recurs, nesemnată, nemotivată, reclamantul I.I.
Recurentul a fost citat cu menţiunea de a se prezenta şi semna cererea de recurs sau de a expedia un exemplar semnat al cererii sale (dovada de îndeplinire a procedurii de citare - fila X. dosar).
În conformitate cu prevederile art. 302 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, între altele, semnătura părţii care exercită calea de atac.
Pe de altă parte, în art. 316 C. proc. civ. se prevede că „dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol" (privind recursul).
Rezultă astfel că sunt aplicabile în calea de atac a recursului şi prevederile art. 287 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ. referitoare la cererea de apel, potrivit cărora lipsa cerinţei privind semnătura poate fi împlinită în condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2) din acelaşi cod.
Deşi pentru termenul din 27 mai 2013 (fila X. dosar) recurentul a fost citat cu mentiunea expresă de a depune la dosar un exemplar semnat al cererii sale de recurs, în conformitate cu prevederile art. 112 pct. 6, respectiv art. 133 C. proc. civ., acesta nu a complinit cerinţele formale puse în vedere de instantă şi cerute pentru validitatea acestui act de dispoziţie.
În consecinţă, retinând că cererea de recurs nu îndeplineste o conditie formală reglementată expres de lege, în absenţa căreia, instanţa nu se poate considera regular învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declară nul recursul declarat de revizuentul I.I. împotriva deciziei civile nr. 2526 din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru lipsa semnăturii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2789/2013. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 3166/2013. Civil → |
|---|
