ICCJ. Decizia nr. 3007/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3007/2013
Dosar nr. 1272/1371/2011
Şedinţa publică din 10 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 648 din 9 mai 2012, Tribunalul Specializat Mureş, în Dosarul nr. 1272/1371/2011, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei SC L. SA Târgu Mureş în privinţa creanţelor accesorii convenţionale în cuantum total de 18.012,32 RON, pretinse pentru perioada 01 august 2007 - 01 aprilie 2008, invocată de pârâta I. Mureş Societate Cooperativă Meşteşugărească Târgu Mureş şi a admis în parte acţiunea, obligând pârâta la plata sumei de 48.029,04 RON în beneficiul reclamantei, reprezentând preţul chiriilor datorate în baza contractelor de închiriere din 06 iunie 1994 şi din 27 septembrie 2001, pentru care s-au emis facturile fiscale: din 01 octombrie 2010 în valoare de 12.147,02 RON, din care a rămas neachitată la 26 aprilie 2011 suma de 6.588,08 RON, din 01 noiembrie 2010 în valoare de 12 147,02 RON (neachitată la 26 aprilie 2011), din 01 decembrie 2010 în valoare de 12.147,02 RON (neachitată la 26 aprilie 2011) şi din 01 ianuarie 2011 în valoare de 17.147,02 RON (neachitată la 26 aprilie 2011). Pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantei suma de 112.884,57 RON, reprezentând accesoriile neplăţii ori plăţii cu întârziere a chiriilor, facturate ori nefacturate, în perioada 01 aprilie 2008 - 2011, datorate la 01 februarie 2011 şi neachitate până la 26 aprilie 2011, cu compensarea cheltuielilor de judecată până la concurenţa celei mai mici, astfel că pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantei cu acest titlu suma de 2.378,02 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că între reclamantă, în calitate de locator şi pârâtă, în calitate de locatar au fost încheiate contractele de locaţiune din 06 iunie 1994 şi din 27 septembrie 2001, având ca obiect spaţii cu altă destinaţie decât locuinţă, situate în Târgu Mureş şi că din interpretarea coroborată a probatoriilor administrate a rezultat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei în perioada 01 martie 2008 - 01 ianuarie 2011, în cuantum total de 48.029,14 RON, reprezentând debit principal şi 112.884,57 RON penalităţi aferente, calculate pentru acelaşi interval de timp.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind plata penalităţilor, tribunalul a reţinut că acestea au ajuns la scadenţă începând cu 15 martie 2008, astfel că termenul general de prescripţie s-a împlinit pentru sumele datorate aferent intervalului august 2007 - martie 2008, faţă de momentul promovării cererii introductive la 01 aprilie 2011.
Împotriva hotărârii primei instanţei a declarat apel pârâta I. Mureş Societate Cooperativă Meşteşugărească Târgu Mureş, solicitând schimbarea în parte a sentinţei atacate, atât în ceea ce priveşte cuantumul chiriilor restante, cât şi referitor la cel al penalităţilor aferente.
Prin Decizia nr. 156/A din 23 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul formulat de pârâtă împotriva Sentinţei nr. 648 din 9 mai 2012 a Tribunalului Specializat Mureş, a fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC L. SA Târgu Mureş, în contradictoriu cu pârâta I. Mureş SCM Târgu Mureş, având ca obiect obligarea la plata sumei de 54.529,14 RON, reprezentând chirie restantă pentru lunile septembrie 2010 - ianuarie 2011 şi a sumei de 130.896,89 RON, reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei august 2007 - decembrie 2010; a menţinut dispoziţia privind admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa accesoriilor pretinse pentru perioada 1 august 2007 - 1 aprilie 2008 în cuantum total de 18.012,32 RON şi obligaţia de plată a reclamantei de a achita suma de 2.000 RON, reprezentând parte din onorariul expertului judiciar; a obligat intimata-reclamant să plătească apelantei-pârâte cheltuieli de judecată în cuantum de 1.684,34 RON.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că între părţi s-au derulat raporturi contractuale, reglementate prin trei convenţii de închiriere a unor spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă care au fost prelungite ca efect al tacitei relocaţiuni şi prin care intimata-reclamantă a transmis apelantei-pârâte dreptul de folosinţă asupra acestora, în schimbul unor chirii, plata urmând a fi făcută cel târziu la data de 15 ale lunii pentru luna în curs, pentru care reclamanta a emis facturi cumulate.
De asemenea, apreciind că din interpretarea coroborată a înscrisurilor depuse în probaţiune cu constatările şi concluziile raportului de expertiză efectuat la prima instanţă, rezultă că reclamanta nu şi-a dovedit pretenţiile, întrucât evidenţele contabile ale acesteia nu relevă în mod clar şi neechivoc situaţia plăţilor, ca să poată fi cuantificate penalităţile aferente debitelor principale.
A mai avut în vedere instanţa de prim control judiciar că prin Sentinţa nr. 1276 din 14 mai 2009, pronunţată de Tribunalului Specializat Mureş în Dosarul nr. 393/1371/2009, judecătorul-sindic, sesizat de reclamanta SC L. SA cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva pârâtei I. Mureş - SCM Târgu Mureş pentru neplata sumei de 101.226,14 RON, compusă din 42.049,36 RON chirie şi 59.176,78 RON penalităţi de întârziere, a respins cererea, constatând că debitoarea a făcut dovada achitării sumei pretinse cu titlu de chirie şi că penalităţile nu sunt datorate faţă de inexistenţa unui titlu de creanţă, condiţiile lipsei unei clauze penalizatoare convenită de părţi ulterior expirării termenelor contractuale.
În concluzie, curtea a apreciat că soluţia primei instanţe a fost pronunţată cu ignorarea materialului probator administrat în cauză, respectiv a documentelor de plată depuse la dosar, precum şi a petitului cu care reclamanta a învestit tribunalul prin cererea introductivă, constând în obligarea pârâtei la plata sumei de 54.529,14 RON chirie restantă, aferentă intervalului septembrie 2010 - ianuarie 2011, iar nu pentru perioada anterioară intervalului arătat, pentru care pârâta a făcut dovada plăţilor cu acest titlu.
Împotriva Deciziei nr. 156/A din 23 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC L. SA Târgu Mureş a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia în tot, în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei primei instanţe.
În memoriul depus la dosar, recurenta a arătat că între părţi s-au încheiat trei contracte de închiriere pentru spaţiile cu altă destinaţie decât locuinţă, situate în Târgu Mureş, P-ţa V., în str. S. şi în P-ţa T., care deşi au expirat, a operat tacita relocaţiune, prin folosinţa spaţiilor şi facturarea chiriei în continuare. De asemenea, a arătat că pârâta, prin plata facturilor a achitat şi penalităţile de întârziere, situaţie atestată şi de procesele-verbale de conciliere încheiate sub nr. 2383/25 iulie 2007, 2025/29 septembrie 2008 şi 3693/19 decembrie 2008, prin care pârâta s-a angajat că până la 25 septembrie 2007, respectiv la 15 octombrie 2008 şi la 04 februarie 2009, să-i achite integral penalităţile de întârziere, înscrisul făcând dovada asumării şi însuşirii plăţii penalităţilor alături de restul restanţelor menţionate.
A mai arătat recurenta-reclamantă că penalităţile de întârziere au mai făcut obiectul unui litigiu înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş sub nr. 1278/1371/2009, care a fost soluţionat prin Sentinţa comercială nr. 7057/12 iulie 2010, rămasă definitivă şi irevocabilă, în sensul respingerii cererii formulate de I. Mureş - SCM Târgu Mureş, pârâta din prezenta cauză, pentru anularea penalităţilor aferente contractelor de închiriere.
La data de 8 octombrie 2014, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, solicitând, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, în conformitate cu art. 137, cu aplicarea art. 298, raportat la art. 316 C. proc. civ., văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă şi limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate, recursul, alături de indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., trebuie să îndeplinească condiţia legală a dezvoltării motivelor, de aşa manieră încât să poată fi încadrate într-una dintre acestea.
Or, expozeul recurentei, fără nicio referire, măcar minimală, la considerentele deciziei atacate, este evident că nu îndeplineşte în, rigorile normei legale care reglementează condiţiile formale ale recursului.
Pe de altă parte, aserţiunile recurentei relativ la parcursul relaţiilor contractuale şi litigioase dintre părţile în proces, în lipsa oricărei tangenţe cu argumentele care au format convingerea instanţei de apel în sensul pronunţării soluţiei atacate, nu permite instanţei de recurs exercitarea atribuţiilor ce îi revin în realizarea cenzurii asupra acesteia.
De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În concret, susţinerile recurentei nu relevă nici măcar nemulţumirea acesteia faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel, fiind practic o expunere a relaţiilor contractuale derulate între părţile litigante şi a parcursului unui alt litigiu purtat între acestea, fără legătură cu decizia atacată, care nu răspunde exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Or, recursul este reglementat drept o cale de atac extraordinară, care priveşte analiza măsurii în care criticile aduse de recurentă, prin motivele de recurs, se încadrează sau nu în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu dezvoltă critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ci se limitează la simpla afirmare a netemeiniciei şi nelegalităţii deciziei atacate.
În alţi termeni, faţă de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care Înalta Curte urmează a constata nul recursul în conformitate cu art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
De asemenea, având în vedere că recurenta-reclamantă a căzut în pretenţii, fiind aşadar, în culpă procesuală, iar intimata-pârâtă I. Mureş Societate Cooperativă Meşteşugărească a solicitat acordarea şi a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată în această fază procesuală depunând la dosar chitanţa de plată a onorariului avocatului ales, Înalta Curte, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamanta SC L. SA Târgu Mureş împotriva Deciziei nr. 156/A din 23 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în baza dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Obligă recurenta-reclamantă SC L. SA Târgu Mureş la plata către intimata-pârâtă I. Mureş Societate Cooperativă Meşteşugărească a sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 5044/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 3502/2013. Civil → |
|---|
