ICCJ. Decizia nr. 3142/2013. Civil. Obligatia de a face. Pretenţii. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Decizia nr. 3142/2013

Dosar nr. 2249/98/2010

Şedinţa publică de la 9 octombrie 2013

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Ialomiţa, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC A. SA Slobozia, solicitând: 1) obligarea pârâtei la majorarea capitalului social cu suma reprezentând diferenţa dintre valoarea la care a fost majorat capitalul social al societăţii şi valoarea terenurilor incintei Fermei Amara, în suprafaţă de 45.831,59 mp, şi a incintelor Fermelor nr. 2 şi 3 Bora în suprafaţă de 53.761,80 mp, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate X nr. AA/2009, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare; 2) obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în sumă de 100 RON pe zi de întârziere în executarea obligaţiei de "a face" (astfel cum a fost solicitată la capătul de cerere nr. 1) de la data pronunţării şi până la îndeplinirea acesteia.

Prin Sentinţa civilă nr. 2876/F pronunţată la data de 25 octombrie 2012 în Dosarul nr. 2249/98/2010, Tribunalul Ialomiţa a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria X nr. AA din 6 aprilie 2009 emis de M.A.P.D.R. a fost atestat dreptul de proprietate al pârâtei asupra următoarelor bunuri imobile: Ferma nr. 1 Amara în suprafaţă de 45.831 mp în valoare de 60.500 RON şi Ferma nr. 2 şi 3 Bora în suprafaţă de 53.761 mp în valoare de 70.000 RON.

Pârâta SC A. SA Slobozia, prin Hotărârea nr. 9 din 9 aprilie 2009 a A.G.A., a aprobat majorarea capitalului social cu suma de 130.500,00 RON, reprezentând contravaloarea terenurilor în suprafaţă de 99.593,39 mp prevăzute în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. AA eliberat de M.A.P.D.R. din data de 6 aprilie 2009.

Prin Încheierea nr. 2429 pronunţată în şedinţa publică din data de 31 iulie 2009, de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. 14411/2009, s-a admis cererea de majorare a capitalului social, de drept, cu contravaloarea terenurilor în suprafaţă de 99.593,39 mp prevăzute în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. AA eliberat de M.A.P.D.R. din data de 6 aprilie 2009, în sumă de 130.500,00 RON.

Tribunalul a constatat că valoarea cu care s-a majorat deja capitalul social al societăţii pârâte este valoarea stabilită în anexele certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, valoare ce a fost precizată printr-un raport de evaluare efectuat cu acea ocazie.

A mai reţinut prima instanţă că odată ce s-a dispus deja o majorare a capitalului social, consfinţită printr-o încheiere pronunţată de O.R.C. Ialomiţa, o reevaluare ulterioară a terenurilor aduse ca aport în natură nu mai este posibilă pentru că altfel s-ar încălca prevederile art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Mai mult, tribunalul a reţinut şi faptul că reclamanta nu a înţeles să critice hotărârea AGA prin care a fost aprobată majorarea capitalului social cu valoarea stabilită prin rapoartele de evaluare, parte componentă a documentaţiei întocmite în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, recalificat de instanţă ca fiind apel, reclamanta A.V.A.S. criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

Prin Decizia civilă nr. 60 din 21 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 31/1990, constituind dreptul comun în materie, sunt aplicabile în măsura în care nu există dispoziţii cu caracter special, derogatorii de la normele dreptului comun şi, în consecinţă, cu aplicabilitate prioritară faţă de acestea din urmă. Or, în speţă, dispoziţiile art. 2, art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2202 nu derogă expres, prin conţinutul lor, de la prevederile menţionate din Legea nr. 31/1990, interpretându-se în acelaşi sens sau cel mult în completare.

A mai reţinut instanţa de apel că valoarea cu care s-a majorat capitalul social este aceea din rapoartele de evaluare anexă la certificatul de atestare a dreptului de proprietate X nr. AA din 6 aprilie 2009 eliberat societăţii pârâte, iar această majorare a fost admisă prin Încheierea nr. 2429 din 31 iulie 2009 la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa. În raport cu această hotărâre, o altă reevaluare a aceloraşi terenuri aduse ca aport în natură nu mai este posibilă deoarece ar contraveni dispoziţiilor art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, în contextul în care încheierea respectivă nu a fost atacată de către apelant. Pe calea acţiunii formulate de reclamant nu se poate obţine de către acesta o reevaluare a terenurilor aduse deja ca aport şi în funcţie de care s-a şi realizat majorarea de capital, deoarece o astfel de reevaluare nu ar constitui, în raport cu art. 210 alin. (1), o îndreptare a capitalului social, ci o altă majorare, care ar contraveni art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A.V.A.S., invocând ca şi motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs invocat recurenta-reclamantă a învederat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv Legea nr. 137/2002.

Recurenta a arătat că instanţa a încălcat principiul de drept specialia generalibus derogant, având în vedere dispoziţiile speciale ale Legii nr. 137/2002, H.G. nr. 107/2008 şi H.G. nr. 577/2002 ce trebuie aplicate cu prioritate atunci când intră în concurs cu dispoziţiile generale în materie, respectiv Legea nr. 31/1990.

Astfel, recurenta a susţinut că pârâta nu a majorat corespunzător capitalul social fiind încălcate prevederile art. 143 din H.G. nr. 577/2002 conform cărora valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare. Or, în cauză, valoarea cu care s-a majorat capitalul social nu reprezintă valoarea preluată din anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare.

A mai arătat recurenta că prin H.G. nr. 983/1998 se introduce drept criteriu de stabilire a valorii terenului, între altele, valoarea de piaţă care, ulterior, este preluată de H.G. nr. 1553/2003 şi în final în noua redactare a art. 6 din H.G. nr. 834/1991.

Analizând criticile formulate de recurenta-reclamantă în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul acesteia să fie respins, pentru următoarele considerente:

Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Din perspectiva acestui motiv de recurs, reclamanta a pus în discuţie aplicarea prevederilor Legii nr. 137/2002 şi H.G. nr. 577/2002.

În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, "în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căreia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate.".

Totodată, conform prevederilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002, "Valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare.".

În conformitate cu prevederile art. 6 din H.G. nr. 834/1991, aşa cum a fost modificat prin H.G. nr. 107/2008, "(1) Terenurile stabilite potrivit art. 1 se evaluează la valoarea de piaţă, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite, conform standardelor în vigoare, de evaluatori autorizaţi, atestaţi conform legii, ale căror servicii vor fi achiziţionate în conformitate cu prevederile art. 38, 39 şi 215 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.".

În speţă se constată că urmare obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. AA/2009, pârâta a procedat la majorarea capitalului social cu respectarea art. 12 din Legea nr. 137/2002 şi art. 215 din Legea nr. 31/1990.

În vederea evaluării terenului ce constituia potrivit legii aportul în natură al statului, în conformitate cu dispoziţiile legale, a fost întocmit la data de 27 mai 2008 un raport de evaluare, valoarea terenurilor astfel stabilită, respectiv 130.500 RON, fiind preluată în anexa la certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. AA/2009, iar ulterior, prin Hotărârea AGA nr. 9/2009, s-a aprobat majorarea capitalului social cu suma de 130.500 RON, aport în numerar corespunzător valorii terenului rezultate din raportul de evaluare, valoare care nu a fost infirmată prin raportul de expertiză administrat în cauză.

Ulterior, majorarea capitalului social a fost admisă prin Încheierea nr. 2429 din 31 iulie 2009 la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa.

În conformitate cu prevederile art. 60 din Legea nr. 31/1990, încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la data pronunţării încheierii pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate, iar conform art. 61 din acelaşi act normativ, creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor/acţionarilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat.

Având în vedere că în speţă reclamanta nu a utilizat calea dreptului special reglementată de textele legale mai sus evocate, în mod corect instanţa de apel a reţinut că o altă reevaluare a aceloraşi terenuri aduse ca aport în natură nu mai este posibilă deoarece ar contraveni dispoziţiilor art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, în contextul în care încheierea respectivă nu a fost atacată de către apelant. Pe calea acţiunii formulate de reclamant nu se poate obţine de către acesta o reevaluare a terenurilor aduse deja ca aport şi în funcţie de care s-a şi realizat majorarea de capital, deoarece o astfel de reevaluare nu ar constitui, în raport cu art. 210 alin. (1), o îndreptare a capitalului social, ci o altă majorare, care ar contraveni art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A.V.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 60 din 21 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3142/2013. Civil. Obligatia de a face. Pretenţii. Recurs