ICCJ. Decizia nr. 3428/2013. Civil. Acţiune în constatare. Contestaţie în anulare - Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Decizia nr. 3428/2013

Dosar nr. 2118/1/2013

Şedinţa publică din 22 octombrie 2013

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1355 din 22 noiembrie 2011, Tribunalul Arad a respins cererea formulată de reclamanta SNTFC CFR Călători SA - RTFC Timişoara, în contradictoriu cu pârâta SC R.C.T. SRL Braşov, prin care aceasta solicitase să se constate nulitatea absolută parţială a contractului, în sensul anulării clauzelor cuprinse la art. 1 pct. 1.2 şi 1.3, art. 3 pct. 3.3, art. 8.1 ultima liniuţă, art. 21 pct. 21.2.2., art. 29 alin. (1) şi (2), art. 30 pct. 30.3, 30.5, clauze ce fac referire la obligaţia de plată a TUI.

A mai solicitat reclamanta ca, în urma constatării nulităţii clauzelor privind plata TUI, să se dispună restituirea sumei achitate cu acest titlu, în cuantum de 2.227.529,81 lei, sume achitate pârâtei prin ordine de plată şi ordine de compensare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantă SNTFC CFR Călători SA - Sucursala de T.F.C. Timişoara, iar prin Decizia civilă nr. 93/A din 12 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă s-a admis apelul declarat de reclamantă; s-a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că: s-a admis acţiunea formulată de reclamantă; s-au constatat nule clauzele privind obligaţia de plată a tarifului de utilizare cuprinse în contractul de acces pe infrastructura feroviară neinteroperabilă încheiat între SC R.C.T. SRL şi R.T.F.C. Timişoara pentru perioada 25 februarie 2009 - 25 februarie 2010; s-a obligat pârâta la restituirea sumei încasate cu titlu de tarif de utilizare, în cuantum de 2.227.529,81 lei; s-a obligat pârâta-intimată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39.589,45 lei.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut în principal că, analiza comparativă a celor două reglementări legislative succesive, în acord cu nota de fundamentare a modificării legislative succesive, susţine interpretarea dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din H.G. nr. 1409/2007 în sensul scutirii reclamantei de la plata TUI şi în consecinţă, încălcarea legii prin includerea prevederilor contrare în contractul-cadru de acces pe infrastructura feroviară neinteroperabilă încheiat între SC R.C.T. SRL şi R.T.F.C. Timişoara pentru perioada 25 februarie 2009 - 25 februarie 2010.

Prin Decizia civilă nr. 1101 din 14 martie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R.C.T. SRL, reţinându-se că, hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei, astfel, în mod corect s-a apreciat că obligaţia de plată a tarifului de utilizare a infrastructurii ce revine în condiţiile art. 22 alin. (3) din H.G. nr. 1409/2007 operatorilor de transport feroviar licenţiaţi de Autoritatea Feroviară Română - AFER nu exclude aplicarea art. 18 alin. (2), nereprezentând o normă derogatorie ce ar obliga S.N.T.F.C. "C.C." - SA la plata tarifului, o astfel de interpretare ar lăsa fără niciun efect dispoziţiile art. 18 alin. (2).

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, la data de 1 aprilie 2013, contestatoarea SC R.C.T. SRL Braşov a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 1101 din 14 martie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, precizând că motivele contestaţiei în anulare vor fi depuse după motivarea deciziei atacate.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 14 mai 2013, cauza a fost amânată la solicitarea contestatoarei, care a menţionat că decizia atacată nu i-a fost comunicată şi nu a putut lua cunoştinţă de considerentele acesteia pentru a depune motivele contestaţiei în anulare, în condiţiile în care, decizia a cărei anulare se solicită a fost redactată la data de 19 aprilie 2013, iar deciziile pronunţate în recurs au caracter irevocabil şi nu se comunică părţilor.

În acest context, la termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei nu s-au depus motivele contestaţiei în anulare, astfel că, instanţa nu poate verifica condiţiile de admisibilitate ale acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 317, 318 C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 317 - 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC R.C.T. SRL Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC R.C.T. SRL Braşov împotriva Deciziei civile nr. 1101 din 14 martie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2013.

Procesat de GGC - CL

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3428/2013. Civil. Acţiune în constatare. Contestaţie în anulare - Recurs