ICCJ. Decizia nr. 3221/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3221/2013
Dosar nr. 13329/1748/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 10 iunie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 8 august 2012, sub nr. 15215/233/2012, petentul U.T., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, C.E.S.T.R.I.N., a formulat plângere contravenţională împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 31 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011 și din 6 iulie 2011, solicitând anularea acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 9329 din 5 octombrie 2012, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Judecătoria Cornetu, prin sentinţa civilă nr. 2629 din 15 aprilie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând în motivarea soluţiei sale că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Reclamantul a învestit instanţa de judecată, la data de 30 octombrie 2012, cu o plângere contravenţională împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 31 octombrie 2011, din 17 octombrie 2011 și din 6 iulie 2011, întocmite de C.N.A.D.N.R. SA.
La termenul din 5 octombrie 2012, Judecătoria Galaţi a dispus disjungerea plângerii formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie din 6 iulie 2011.
Prin procesele-verbale de constatare a contravenţiilor ce formează obiectul prezentului dosar, din 31 octombrie 2011 şi din 17 octombrie 2011, reclamantul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 250 RON și a fost obligat la achitarea unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 euro pentru săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. (3) O.G. nr. 15/2002.
Potrivit celor consemnate în procesele-verbale contestate, reclamantul a condus autoturismul pe Autostrada A2 km 12+450, G., judeţul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (….) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.”
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.”
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel” şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.”
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi la cele în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Prin urmare, în speţă, se aplică dispoziţiile de drept comun în materie contravenţională, respectiv art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina reclamantului a fost Autostrada A2 km 12+450, G., judeţul Ilfov, aflată în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, aşa încât, această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit textului de lege anterior menţionat, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale exclusive, reglementate în materie contravenţională.
În consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, în speţă, Judecătoria Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3222/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3220/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
