ICCJ. Decizia nr. 3222/2013. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 3222/2013

Dosar nr. 3398/288/2013

Şedinţa din camera de consiliu de la 10 iunie 2013

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş, la data de 3 ianuarie 2013, petentul B.I. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie din 27 noiembrie 2012 întocmit de Autoritatea Electorală Permanentă, Filiala Sud-Vest O., solicitând exonerarea de la plata amenzii aplicate în sumă de 5.000 RON şi anularea sancţiunii avertismentului.

În motivarea acţiunii, petentul a arătat că prin procesul-verbal contestat s-a reţinut că a încălcat dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 334/2006, în sensul că nu a declarat la Autoritatea Electorală Permanentă numărul de materiale de propagandă electorală, defalcat pe categorii şi dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 pentru că nu a depus la aceeaşi autoritate raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielile electorale în calitate de candidat independent.

În drept a invocat dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 281 din 14 februarie 2013, Judecătoria Balş a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în materia soluţionării plângerilor contravenţionale, competenţa teritorială este absolută, stabilită de legiuitor, conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în favoarea instanţei de la locul săvârşirii faptei de natură contravenţională.

Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 3983 din 18 aprilie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balş.

Pentru a dispune astfel, această din urmă instanţă a reţinut că ambele fapte ale petentului au în conţinutul laturii obiective un element material care constă într-o inacţiune.

Instanţa a reţinut că, din analiza art. 38 alin. (1) şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 334/2006 rezultă că legiuitorul a înţeles să sancţioneze omisiunea, pasivitatea contravenientului, motiv pentru care locul săvârşirii contravenţiilor nu poate fi decât locul din care ar fi trebuit comunicate datele impuse de dispoziţiile legale sus-menţionate, adică domiciliul candidatului independent la alegerile locale, şi nu locul în care a fost întocmit procesul-verbal şi în care s-a constatat doar săvârşirea contravenţiilor.

Reţinând că domiciliul petentului este situat în B., judeţul Olt, localitate arondată teritorial Judecătoriei Balş, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoare acestei judecătorii.

Ivindu-se conflict negativ de competenţă, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., dosarul a fost trimis Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, pentru considerentele care urmează.

Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea a două fapte, prima prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale pentru că nu a depus la Autoritatea Electorală Permanentă, Filiala Sud-Vest O. raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielile electorale în calitate de candidat independent, iar cea de-a doua prevăzută de dispoziţiile art. 29 alin. (4) din aceeaşi lege pentru că nu a declarat numărul de materiale de propagandă electorală, defalcat pe categorii aceleiaşi autorităţi electorale.

Întrucât actul normativ în baza căruia a fost sancţionat petentul nu cuprinde dispoziţii proprii privitoare la competenţa instanţelor care soluţionează contestaţiile formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie, sunt aplicabile dispoziţiile legii generale în materie de contravenţii, respectiv, dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.

Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

În ceea ce priveşte definirea locului săvârşirii contravenţiei, se constată că, în speţă, domiciliul petentului nu are nicio relevanţă, pentru că ceea ce interesează este actul material comis (sau omis) şi locul în care acesta şi-a produs efectele.

În legătură cu prima faptă pentru care petentul a fost sancţionat, art. 38 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 prevede că în termen de 15 zile de la data desfăşurării alegerilor, mandatarul financiar este obligat să depună la Autoritatea Electorală Permanentă un raport detaliat al veniturilor şi cheltuielilor electorale pentru fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale sau candidat independent.

În raport de dispoziţiile legale care reglementează contravenţia reţinută în sarcina petentului, respectiv art. 38 din Legea nr. 334/2006 şi de constatările inspectorilor autorităţii electorale, consemnate în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, rezultă că fapta pentru care a fost sancţionat petentul are ca element material omisiunea de a depunere documentele prevăzute de lege la sediul Autoritatăţii Electorale Permanente-Filiala Sud Vest O. care are sediul în municipiul Râmnicu-Vâlcea.

Este de reţinut că deşi nedepunerea documentelor implică o acţiune iniţială de întocmire a acestora, care într-adevăr se realizează la locul unde petentul îşi are domiciliul, contravenţia nu constă în neîntocmirea documentelor, ci în nedepunerea acestora, acţiune care nu se poate realiza decât la sediul Autorităţii Electorale Permanente, astfel încât, locul săvârşirii contravenţiei corespunde cu locul în care s-a efectuat controlul respectării regulilor prevăzute de art. 38 din Legea nr. 334/2006 şi s-a constatat neîndeplinirea condiţiilor legale, situat, în speţă, în municipiul Râmnicu-Vâlcea la sediul Autorităţii Electorale Permanente, Filiala Sud-Vest O.

În ceea ce priveşte a doua faptă, art. 29 alin. (4) din Legea nr. 334/2006 prevede că partidele şi alianţele politice, precum şi candidaţii independenţi sunt obligaţi să declare Autorităţii Electorale Permanente, prin mandatar financiar, numărul de materiale de propagandă electorale produse, defalcat pe categorii.

Nici în acest caz instanţa competentă să soluţioneze contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie nu este determinată de domiciliul candidatului independent, întrucât ca şi în cazul primei contravenţii, deşi declaraţia se întocmeşte de către petent la domiciliul acestuia, potrivit textului legal sus-menţionat, declaraţia se depune tot la sediul Autorităţii Electorale Permanente.

Cum fapta petentului nu constă în neîntocmirea declaraţiei ci în netransmiterea acesteia către autoritatea competentă rezultă că locul săvârşirii faptei este la sediul acesteia şi nu domiciliul petentului.

În consecinţă, dat fiind faptul că petentul a fost sancţionat contravenţional pentru că nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 în sensul că nu a depus şi nu a transmis documentele legale prevăzute de textele legale menţionate la sediul Filialei Sud-Vest O. a Autorităţii Electorale Permanente, cu sediul în Râmnicu-Vâlcea, rezultă că locul săvârşirii contravenţiei este sediul instituţiei unde trebuiau depuse documentelor în discuţie , în speţă, municipiul Râmnicu-Vâlcea.

Prin urmare competenţa teritorială de soluţionare a plângerii contravenţionale statuată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 20 C. proc. civ. aparţine Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, în aplicarea art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3222/2013. Civil