ICCJ. Decizia nr. 3260/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3260/2013
Dosar nr. 4767/301/2013
Şedinţa publică din 11 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti la 5 februarie 2013, reclamanta L.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.G.C. şi H.T., ca pe calea ordonanţei preşedintiale să se dispună suspendarea executării silite până la judecarea recursului ce constituie obiectul Dosarului nr. 6328/301/2010, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
În motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., reclamanta a arătat că a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel în dosarul de partaj menţionat şi există pericolul, ca prin executarea hotărârii prin care s-a stabilit în favoarea sa doar o cotă de 10% din masa bunurilor comune, să fie evacuată, creându-i-se, astfel, o pagubă ce nu ar putea fi înlăturată.
Prin sentinţa civilă nr. 3814 din 13 martie 2013, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul S.G.C. prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de recurs.
Prin considerentele sentinţei, s-a motivat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., în raport de care competenţa de a dispune suspendarea executării deciziei pronunţate de instanţa de apel, prin care hotărârea primei instanţe a devenit definitivă şi executorie, cererea instanţei sesizate cu judecarea recursului.
S-a considerat că motivarea cererii de suspendare a executării silite exclusiv pe prevederile art. 581 C. proc. civ. nu exclude incidenţa art. 300, ca normă specială ce prevede competenţa instanţei de recurs, ca instanţă competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului, de a dispune suspendarea hotărârii recurate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa civilă nr. 23 F din 11 aprilie 2013, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, aceeaşi instanţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, reclamanta nu a solicitat suspendarea executării deciziei civile nr. 1004 A din 31 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, care face obiectul recursului aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie (nr. 6328/301/2010), ci a executării pornite în Dosarele nr. 1526/2010 şi 97/2011 ale Biroului Executorului Judecătoresc B.G.
Prin urmare, s-a reţinut că în speţă nu se regăseşte ipoteza normativă a art. 300 alin. (2) C. proc. civ., competenţa materială determinându-se conform dispoziţiilor art. 581 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile corespunzătoare în ceea ce priveşte fondul dreptului.
S-a arătat că, în aceste concluzii, este incidenţă norma de competenţă din art. 1 pct. 1 C. proc. civ., potrivit căreia competenţa revine judecătoriei ca instanţă de drept comun.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea va constata că, în cauză, competenţa soluţionării cererii formulate de reclamanta L.C. revine Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, pentru considerentele ce succed:
Deşi prin cererea iniţială înregistrată la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, reclamanta L.C. a solicitat suspendarea executării silite până la judecarea recursului în Dosarul de partaj nr. 6328/301/2010, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la solicitarea acestei instanţe, a precizat la termenul din 11 aprilie 2013, că solicită suspendarea executării silite începute în dosarul format de executorul judecătoresc.
Faţă de această precizare, la acelaşi termen, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a pus în discuţie calificarea cererii, în raport de care a dispus ca dezbaterile să fie continuate în complet format dintr-un singur judecător, şi nu în complet de recurs, format din trei judecători.
Având în vedere precizarea făcută de apărătorul reclamantei în sensul menţionat, Curtea va constata că, în motivarea cererii de ordonanţă preşedinţială cu care a investit Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, reclamanta a arătat că cei doi creditori, pârâţii S.G.C. şi H.T. au trecut la executarea contractelor de împrumut încheiate în anul 2007 de soţul său, L.F.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar publicaţiile de vânzare emise la 22 martie 2013 în Dosarele de executare nr. 1526/2010 şi 97/2011 ale Biroului Executorului Judecătoresc B.G.
La termenul din 11 aprilie 2013, reclamanta a precizat, de altfel, că prin cererea depusă la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a solicitat suspendarea executării silite pornite în cele două dosare de executare, în acelaşi timp formulând o cerere distinctă de suspendare a executării deciziei recurate, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Ca atare, se va constata că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 300 alin. (2) C. proc. civ., care dau în competenţa instanţei de recurs suspendarea executărilor pornite în baza hotărârilor judecătoreşti susceptibile de recurs şi atacate pe această cale.
Astfel, se pune problema stabilirii instanţei competente să judece în primă instanţă cererea de suspendare a executării pornite în Dosarele nr. 1526/2010 şi nr. 97/2011 ale Biroului Executorului Judecătoresc B.G.
Având în vedere dispoziţiile art. 581 alin. (2) C. proc. civ., competenţa materială în soluţionarea cererilor formulate pe calea ordonanţei preşedintiale se determină prin raportarea la dispoziţiile corespunzătoare în ceea ce priveşte fondul dreptului.
În aceste condiţii, este aplicabilă norma de competenţă din art. 1 pct. 1 C. proc. civ., potrivit căreia judecătoria este instanţa de drept comun pentru judecarea cererilor în primă instanţă.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va stabili competenţa soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3255/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3293/2013. Civil → |
|---|
