ICCJ. Decizia nr. 3349/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3349/2013
Dosar nr. 3974/180/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 16 octombrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, contestatoarea SC L.N.C. SRL a formulat, in contradictoriu cu intimata A.A.A.S. contestaţie la executarea silită prin poprire conform adresei nr. 3831 din 30 ianuarie 2013 emisă de intimată, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea formelor de executare şi întoarcerea executării cu privire la suma de 800 lei.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 711 şi urm. C. proc. civ.
Intimata A.A.A.S. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău, în raport de dispoziţiile art. 44-45 din O.U.G. nr. 51/1998, litigiile în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică fiind date în competenţa Curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului.
Prin sentinţa civila nr. 3845 din 26 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 3974/180/2013, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, că, A.A.A.S. a preluat debitul în litigiu în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 95/2003, care, la art. 6 prevede că valorificarea creanţelor bugetare se face prin metodele reglementate de O.U.G. nr. 51/1998. Conform dispoziţiilor art. 44 şi 45 din O.U.G. nr. 51/1998, litigiile în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică, în care A.A.A.S. este parte se soluţionează cu respectarea Capitolului IX, care stabileşte un regim derogator de la dreptul comun privind soluţionarea litigiilor în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică.
Conform dispoziţiilor art. 45 din actul normativ evocat cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul său sau, după caz, domiciliul pârâtului, deci inclusiv contestaţia la executare şi cererea de întoarcere a executării silite.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 72 din 3 iulie 2013, la rândul său, s-a declarat necompetentă să judece litigiul şi ca urmare şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Bacău. Totodată a constatat că între cele două instanţe s-a ivit un conflict negativ de competenţă şi în temeiul art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că la data formulării contestaţiei la executare, 07 martie 2013, normele speciale ale O.U.G. nr. 51/1998 privind competenţa curţii de apel în soluţionarea cererilor de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. erau abrogate prin dispoziţiile Legii nr. 76/2012. Astfel, prin art. 31 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 a fost abrogat art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998. De asemenea, prin art. 31 pct. 4 din Legea nr. 76/2012 a fost modificat art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998 în sensul că: „debitorii pot ataca în justiţie măsurile dispuse de A.V.A.S. potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, pe calea contestaţiei la executare, de competenţa instanţei de executare”. Această abrogare a operat la data de 15 februarie 2013, potrivit art. 81 coroborat cu art. 82 din Legea nr. 76/2012, modificată prin O.U.G. nr. 4/2013.
Cu privire la normele de competenţă materiale aplicabile în cauză, s-a reţinut că, întrucât sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă din 1865, inclusiv art. 725 alin. (1) din acesta potrivit căruia „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege”, abrogarea art. 45 şi modificarea art. 83 din O.U.G: nr. 51/1998 prin Legea nr. 76/2012 sunt de imediată aplicare, începând cu data intrării în vigoare a legii la 15 februarie 2013.
Conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ. 1865, „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. 1865 „poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit”.
Faţă de aceste dispoziţii legale, s-a constatat că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau sediul debitorului sau al terţului poprit.
Cum, în cauză, contestatoarea debitoare, respectiv SC L.N.C. SRL are sediul în judeţul Bacău, s-a apreciat că instanţa de executare este Judecătoria Bacău.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă Înalta Curte constată:
Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeaşi pricină.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă Înalta Curte constată că cele două instanţe Judecătoria Bacău şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
În speţă, obiectul acţiunii poartă asupra unei contestaţii la executarea silită începută prin poprire conform adresei nr. 3831 din 30 ianuarie 2013 emisă de intimata A.A.A.S.
Întrucât executarea silită a început înainte de data intrării în vigoare a N.C.P.C. (15 februarie 2013), legea de procedură aplicabilă în cauză este codul de procedură civilă din 1865.
Totodată, dispoziţiile speciale ale O.U.G. nr. 51/1998 erau abrogate la data formulării prezentei contestaţii la executare, respectiv 07 martie 2013, astfel că normele de competenţă materială aplicabile în cauză sunt guvernate de vechiul C. proc. civ.
Potrivit art. 373 C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea, iar în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea.
Calificarea instanţei de executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind „judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel. ”
Acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea, în cazul urmăririi bunurilor, locul situării acestora (art. 373 alin. (1) C. proc. civ.), iar în cazul popririi, locul de la domiciliul sau sediul debitorului ori locul terţului poprit (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).
Având în vedere că petenta a formulat contestaţie la executarea prin poprire la terţul aflat pe raza de competenţă a Judecătoriei Bacău, se va face aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. ce reglementează competenţa alternativă de soluţionare în situaţia popririi, prevederi potrivit cărora poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către executorul de la domiciliul debitorului ori de la domiciliul terţului poprit.
Cum în speţă petenta SC L.N.C. SRL, care are sediul în judeţul Bacău, a contestat în mod explicit executarea prin înfiinţarea popririi la terţul poprit R.B. - Agenţia Bacău ce are sediul tot în Bacău, în aplicarea evocatelor texte de lege, competenţa teritorială de soluţionare aparţine Judecătoriei Bacău.
Aşa fiind, în raport de art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3348/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3350/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
