ICCJ. Decizia nr. 3373/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3373/2013
Dosar nr. 409/57/2012
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1470/2012 din 6 aprilie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul J.R. împotriva sentinţei civile nr. 2079/ LM din 05 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 7188/97/2010.
Împotriva acestei decizii J.R. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7, art. 323 alin. (1), art. 327 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 4734/2012 din 26 noiembrie 2012, în baza art.158 coroborat cu art. 323 alin. (2) C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul J.R., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. 409/57/2012.
In susţinerea cererii de revizuire, revizuentul J.R. a arătat, în esenţă, că din practica judiciară a Curţii de Apel Alba Iulia, pentru acelaşi obiect al pricinii, prin decizia nr.594 din 20102 instanţa de recurs a admis recursul declarat de Codarcea Sabin, în timp ce prin decizia nr. 1470/2012 instanţa de recurs i-a respins recursul.
Revizuentul precizează că motivarea instanţei în cazul deciziei nr.594/2010 este identică cu motivarea formulată de către J.R. atât în acţiune cât şi în recurs.
Pe fondul cauzei, susţine revizuentul, din actele doveditoare depuse la dosarul cauzei cât şi din prevederile legislative invocate în acţiune şi recurs, rezultă în mod clar faptul că perioada de 3 ani şcoală profesională reprezintă vechime în muncă şi conform contractului cadru de ucenicie a fost angajat la CFR - Secţia CT4 Simeria, beneficiind astfel de vechime neîntreruptă şi continuitate în muncă.
Pentru aceste motive revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. 1470/2012 din 06 aprilie 2012, emiterea unei noi decizii prin care să se dispună admiterea recursului declarat de J.R. şi modificarea sentinţei civile nr. 2079/LM/2011 în sensul admiterii acţiunii formulate, potrivit cu precizările din capetele de cerere.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
Cererea de revizuire este nefondată şi va fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune:
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile enumerate la punctele 1-9.
În speţă cererea a fost întemeiată pe punctul 7 care vizează situaţia când există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Pentru a fi aplicabile aceste dispoziţii, este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat şi anume identitatea de părţi, de obiect şi de cauză şi de asemenea, a fi pronunţate în dosare diferite.
Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa autorităţii de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziţii nu se pot concilia.
În speţă, se constată neîndeplinirea cerinţei identităţii de părţi situaţie în care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei condiţii, motivul invocat nu poate conduce la incidenţa contrarietăţii între hotărârile indicate.
Astfel, în ce priveşte condiţia identităţii părţi, se reţine că decizia nr. 1470/2012 din 06 aprilie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, solicitată a fi revizuită menţionează în calitate de recurent reclamant pe J.R. şi intimată pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, pe când în decizia nr. 594/2010, a Curţii de Apel Alba Iulia, în raport de care se solicită revizuirea, se menţionează în calitate de recurent reclamant C.S., iar intimată pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara.
Pe cale de consecinţă, în raport de obiectul litigiilor, instanţa de recurs, a pronunţat soluţii, care în opinia revizuentului, sunt contrare, însă este de observat că pricinile nu privesc aceleaşi părţi.
Astfel, se constată că nu este îndeplinită cerinţa identităţii de părţi situaţie în care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei condiţii, motivul invocat nu poate conduce la incidenţa contrarietăţii între hotărârile indicate.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază cererea de revizuire formulată de revizuentul J.R. ca nefondată urmând a o respinge, nefiind întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul J.R. împotriva deciziei civile nr. 1470/2012 din 6 aprilie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3352/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3374/2013. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs → |
|---|
