ICCJ. Decizia nr. 3520/2013. Civil. Acţiune în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3520/2013
Dosar nr. 4117/99/2012
Şedinţa publică de Ia 24 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 930 din 19 iunie 2012 Tribunalul laşi, secţia II civilă, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC Banca V.R. SA Sucursala I. invocată din oficiu şi, în consecinţă, a respins pentru lipsă calitate procesuală pasivă, acţiunea formulată de reclamanţii O.V. şi O.A.I. în contradictoriu cu pârâta SC Banca V.R. SA Sucursala I.
A respins excepţia prescripţiei dreptului Ia acţiune şi excepţia lipsei de obiect, invocate de pârâtă.
A admis acţiunea formulată de reclamanţii O.V. şi O.A.I., în contradictoriu cu pârâta SC Banca V.R. SA Bucureşti.
A constatat nulitatea clauzelor abuzive înscrise la pct. 3 lit. d) şi pct. 5 lit. a) din condiţiile speciale ale convenţiei de credit din 25 iulie 2007 şi a obligat pârâta Ia restituirea către reclamanţi a sumei de 15.847,78 franci elveţieni, reprezentând contravaloarea comisionului de risc achitat până la data de 19 septembrie 2011 - data introducerii acţiunii, precum şi a sumelor achitate cu titlu de comision de risc ulterior acestei date, până Ia data pronunţării prezentei hotărâri, sume ce vor fi actualizate în funcţie de indicele de inflaţie, adăugându-se şi dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii acţiunii - 19 septembrie 2011 şi până la data restituirii efective.
A obligat pârâta SC Banca V.R. SA Ia plata către reclamanţii O.V. şi O.A.I. a sumei de 3,000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Tribunalul laşi prin încheierea din 13 iulie a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamantul O.V. A dispus rectificarea în parte a dispozitivului sentinţei civile nr. 930 din 19 august 2011 pronunţată în Dosarul nr. 4117/99/2012 al Tribunalului laşi, cu privire la parag. 5, în sensul că a obligat pârâta Ia restituirea către reclamanţi a sumei de 4131,3 franci elveţieni, reprezentând contravaloarea comisionului de risc achitat până la data de 19 septembrie 2011 - data introducerii acţiunii, precum şi a sumelor achitate cu titlu de comision de risc ulterior acestei date, până la data pronunţării prezentei hotărâri, sume ce vor fi actualizate în funcţie de indicele de inflaţie, adăugându-se şi dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii acţiunii – 19 septembrie 2011 şi până la data restituirii efective în loc de „Obligă pârâta la restituirea către reclamanţi a sumei de 15.847,78 franci elveţieni, reprezentând contravaloarea comisionului de risc achitat până la data de 19 septembrie 2011 - data introducerii acţiunii, precum şi a sumelor achitate cu titlu de comision de risc ulterior acestei date, până la data pronunţării prezentei hotărâri, sume ce vor fi actualizate în funcţie de indicele de inflaţie, adăugându-se şi dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii acţiunii – 19 septembrie 2011 şi până la data restituirii efective", cum în mod eronat s-a consemnat.
Curtea de Apel laşi, secţia civilă, prin decizia nr. 171/2012 din 10 octombrie 2012, a respins apelul formulat de pârâta SC Banca V.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 930 din 19 august 2012 pronunţată de Tribunalul laşi, secţia II civilă, contencios administrativ şi fiscal.
A obligat pârâta să-i plătească intimatului O.V. suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei nr. 171/2012 din 10 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia civilă, a declarat recurs pârâta SC Banca V.R. SA Bucureşti, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său şi respingerii acţiunii reclamanţilor.
Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu şi a reţinut următoarele:
Potrivit art. 129 C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, iar conform dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că decizia nr. 171/2012 din 10 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia civilă, i-a fost comunicată pârâtei la data de 9 noiembrie 2012, la adresa indicată, Ia sediul procesual ales la Cabinet Avocat I.M. din laşi, str. A.P., actul procedural fiind afişat, întrucât nu a fost găsită nici o persoană din cele menţionate la pct. 1 din procesul verbal întocmit Ia acea dată, conform dovezii aflate la dosarul de apel, iar recursul a fost transmis prin poştă la data de 27 noiembrie 2012, dosar recurs, cu depăşirea termenului de 15 zile libere pentru declararea recursului, prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 90 alin. (1) C. proc. civ., prevăd că înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face Ia domiciliu sau reşedinţa celui citat, iar conform art. 93 din acelaşi cod, în caz de alegere a domiciliului, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la sediul părţii.
Susţinerea recurentei în sensul că, comunicarea deciziei recurate s-a făcut la o adresă greşită şi că s-au încălcat dispoziţiile art. 92 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi primită în condiţiile în care din examinarea cererii de apel, reiese clar că pârâta şi-a ales sediu procesual la Cabinet Avocat I.M., respectiv în laşi, str. A.P., cerere care este semnată de acelaşi avocat, iar afişarea actelor de procedură este permisă în chiar partea finală a reglementării, respectiv atunci când nici o persoană nu poate fi găsită la sediul persoanei juridice.
În cauză, înmânarea actelor de procedură, cu privire la dovada de comunicare a deciziei pronunţate de instanţa de apel, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 88, art. 91 şi art. 92 alin. (1) C. proc. civ., prin afişare, or, câtă vreme adresa de sediu este cea a unui cabinet individual de avocat, iar numele avocatului este indicat, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 93 C. proc. civ.
Cum procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură face dovada - potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ. - până Ia înscrierea în fals cu privire Ia faptele constatate personal de cel ce l-a încheiat, curtea apreciază critica drept neîntemeiată, recurenta neînscriindu-se în fals împotriva procesuiui-verbal întocmit de agentul procedural care a constatat lipsa oricărei persoane la sediul cabinetului avocaţial.
Termenul de recurs având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea părţii din dreptul de a exercita această cale de atac, afară de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, excepţia tardivităţii putând fi invocată de orice parte interesată, precum şi de instanţă, din oficiu.
În aceste împrejurări, Înalta Curte urmează a constata tardivitatea recursului declarat de pârâta SC Banca V.R. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 171/2012 din 10 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, şi admiţând excepţia invocată, va respinge recursul ca tardiv formulat, situaţie faţă de care este de prisos cercetarea în fond a pricinii.
În temeiul art. 273 C. proc. civ., urmează a fi obligată recurenta-pârâtă SC Banca V.R. SA Bucureşti la plata sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi O.V. şi O.A.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de pârâta SC Banca V.R. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 171/2012 din 10 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Obligă recurenta-pârâtă SC Banca V.R. SA Bucureşti la plata sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi O.V. şi O.A.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4100/2013. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 3529/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
