ICCJ. Decizia nr. 3804/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3804/2013
Dosar nr. 11524/225/2012
Şedinţa din camera de consiliu din 17 Septembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 30 iulie 2012, petenta SC I.L.C. SRL, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de stat pentru controlul în transportul rutier, a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 12 iulie 2012 solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului-verbal contestat.
În motivarea cererii, petenta a arătat că prin procesul verbal mai sus menţionat, s-a reţinut că la data de 20 aprilie 2012 pe DN6 KM 346 + 000, pe raza localităţii G.V., judeţul Mehedinţi, prepusul contestatoarei, I.N., care conducea ansamblul de autovehicule format din autotractorul cu nr. de înmatriculare AA. şi semiremorca cu nr. de înmatriculare BB., a depăşit timpul maxim de condus neîntrerupt cu mai mult de 2 ore şi 30 de minute.
De asemenea, contestatoarea a invocat faptul că sancţiunea aplicată este mult prea drastică în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, solicitând instanţei înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului, potrivit art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
La termenul din 15 octombrie 2012, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, în temeiul dispoziţiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
În motivarea sentinţei civile instanţa a reţinut în esenţă că, în cauză, competentă să soluţioneze plângerea contravenţională nu este judecătoria Drobeta Turnu Severin, ci judecătoria Piteşti, întrucât sediul petentei SC I.L.C. SRL este în localitatea Piteşti.
Prin sentinţa civilă nr. 3876 din 22 aprilie 2013, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că nu este competentă să soluţioneze plângerea deoarece potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională este judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia. În consecinţă, instanţa a apreciat că în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei în raza căreia s-a săvârşit contravenţia, respectiv Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Judecătoria Piteşti constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra acestuia.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei este plângerea contravenţională împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei încheiat la data de 12 iulie 2012, întocmit de intimata Inspectoratul de stat pentru controlul în transportul rutier.
Prin procesul verbal, s-a reţinut că la data de 20 aprilie 2011 pe DN6 KM 346 + 000, pe raza localităţii G.V., judeţul Mehedinţi, prepusul, I.N., care conducea ansamblul de autovehicule format din autotractorul cu nr. de înmatriculare AA. şi semiremorca cu nr. de înmatriculare BB., a depăşit timpul maxim de condus neîntrerupt cu mai mult de 2 ore şi 30 de minute. Sediul materiei cu privire la contravenţie este reprezentat de art. 8 alin. (1) pct. 5 din O.G. nr. 3 7/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, astfel cum a fost modificată de O.G. nr. 21/2009 pentru modificarea şi completarea, O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, aprobate prin Legea nr. 52/2010.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul."
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel" şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale."
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională.
Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravenţiilor constituie dispoziţii de drept public şi nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reţinute, dispoziţiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravenţională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă la data de 30 iulie 2012, anterior adoptării Legii nr. 2/2013. Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost pe DN6 KM 346 + 000, pe raza localităţii G.V., judeţul Mehedinţi, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Drobeta Tumu Severin, judeţul Mehedinţi, aşa încât această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
Faţă de cele ce preced, soluţionarea pricinii este de competenţa Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3803/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3805/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
