ICCJ. Decizia nr. 3882/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3882/2013
Dosar nr. 648/198/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 19 septembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, la data de 25 ianuarie 2012, petenta G.L.V. a solicitat instanţei anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 19 decembrie 2011, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A. CESTRIN .
În motivarea cererii, petenta a arătat că prin procesul verbal contestat s-a reţinut că la data de 7 iulie 2011, ora 11:31, pe autostrada A1, localitatea S., judeţul Vâlcea, vehiculul, ar fi circulat fără a deţine rovinieta valabilă.
În temeiul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, petenta a solicitat anularea procesului-verbal pentru că acesta nu poartă semnătura agentului constatator.
La termenul din 7 martie 2013, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Brezoi, în baza dispoziţiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001 şi a înaintat dosarul spre competentă soluţionare Judecătoriei Sibiu, ca instanţă de la domiciliul petentei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu data de 5 aprilie 2013, iar prin sentinţa civilă nr. 3176 din 10 mai 2013, această instanţă a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Brezoi, ca instanţă de la locul săvârşirii contravenţiei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî asupra acestuia, reţinând că, în prezenta cauză se pune problema interpretării dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 şi implicit, a aplicării în timp a legii.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din 19 decembrie 2011, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - S.A. CESTRIN s-a reţinut în sarcina petentei săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002. S-a menţionat ca loc al săvârşirii contravenţiei Autostrada A1, localitatea S., judeţul Vâlcea.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (….) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.”
Această normă de competenţă teritorială derogatorie de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secţiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând aşadar, distincţia între cele două materii.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale: „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.”
De asemenea, alin. (2) şi (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanţe şi la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de apel” şi (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.”
Drept urmare, din interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenţii, contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale), iar dispoziţiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile şi proceselor în alte materii.
Aşadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la materia contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013, referitoare la modificarea competenţei în această materie, vor fi aplicabile, conform regulii instituite de art. 725 alin. (2) C. proc. civ., doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competenţă, nu şi celor în curs de soluţionare.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 25 ianuarie 2012. Locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost Autostrada A1, localitatea S., judeţul Vâlcea care este în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, aşa încât, această instanţă este competentă să soluţioneze cauza, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională de prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Faţă de cele ce preced, soluţionarea pricinii este de competenţa Judecătoriei Brezoi, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3881/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3883/2013. Civil → |
|---|
