ICCJ. Decizia nr. 3948/2013. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3948/2013
Dosar nr. 1253/83/2012
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2013
Asupra recursului civil de faţă,
Constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 585/LMA din 04 aprilie 2012 Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea formulată de Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare în reprezentarea reclamantelor U.M., M.C., I.V., D.H. în contradictoriu cu pârâţii Grădiniţa C., Consiliul Local al Municipiului Carei, Primarul Municipiului Carei şi Unitatea administrativ teritorială Carei.
Acţiunea a avut ca petite obligarea pârâtului -angajator Grădiniţa C. la plata premiului anual aferent anului 2010 (al 13-lea salariu), prevăzut de dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, sume reactualizate în conformitate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective pentru membrii de sindicat şi obligarea celorlalţi pârâţi la asigurarea finanţării şi virarea sumelor necesare către pârâtul-angajator Grădiniţa C.
Împotriva sentinţei civile nr. 585/LMA din 04 aprilie 2012 a Tribunalului Satu Mare a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin decizia nr. 5401/R din 04 decembrie 2012 a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare împotriva sentinţei sus menţionate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.
Conform art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010, nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, s-a constatat că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea formulată de către reclamanţi, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. (4) din Legea nr. 330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011 erau deja aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010.
În cauză nu se poate reţine retroactivitatea legii având în vedere tocmai faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin Legea nr. 285/2010, act normative în vigoare la acea dată.
În speţă, reclamanţii fac parte din categoria personalului din învăţământ, au desfăşurat o activitate care nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul 2010, nu au fost sancţionaţi disciplinar, astfel încât se pune problema dacă prin prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a adus o ingerinţă în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, deoarece privarea de proprietate impune statului obligaţia de a despăgubi pe proprietar.
În acest sens, reclamanţii au primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 285/2010. De asemenea, instanţa a constatat că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituţie.
Totuşi, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toţi salariaţii bugetari indiferent de perioada lucrată şi de eventualele sancţiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenţia legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor, prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual.
Prin urmare, s-a reţinut că nu se poate susţine că prin măsura adoptată prin prevederile Legii nr. 285/2010 s-ar fi încălcat principiul egalităţii de tratament, astfel cum, eronat, afirmă recurenţii.
Astfel, art. 1 din Protocolul 1 din C.E.D.O. invocat nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamanţilor nu li s-a adus o atingere dreptului de proprietate, premiul anual din 2010 fiind inclus în majorarea salarială de 15%, acordată în anul 2011.
Prin Decizia nr. 115 din 09 februarie 2012 a Curţii Constituţionale s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 invocată în cauză de către recurent, reţinându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziţii nu au fost încălcate: principiile neretroactivităţii legii şi egalităţii de tratament, prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eşalonată a acestui drept, care să satisfacă şi să menţină un echilibru rezonabil între interesele angajaţilor şi interesul public, sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Împotriva deciziei nr. 5401/R din 04 decembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, a declarat un nou recurs, reclamantul Sindicatul Liber din învăţământ.
Recursul este inadmisibil şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului."
Astfel, din coroborarea textului procedural mai sus evocat, cu dispoziţiile art. 377 alin. (5) C. proc. civ., conform cărora sunt considerate hotărâri irevocabile, în puterea legii, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs, rezultă că decizia atacată, nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar extraordinar al acestei căi de atac, având caracter irevocabil.
Această soluţie se impune în respectarea principiilor legalităţii şi unicităţii căilor de atac şi presupune asigurarea unui cadru procesual determinat de reguli stricte în desfăşurarea procedurii de judecată, în diferite faze procesuale, cu respectarea ierarhiei acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber din învăţământ Satu Mare împotriva deciziei nr. 5401/R din 04 decembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în sedinţă publică astăzi 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3947/2013. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3949/2013. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
