ICCJ. Decizia nr. 3953/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3953/2013
Dosar nr. 1395/1/2013
Şedinţa publică din 24 septembrie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
La data de 26 februarie 2013 G.D.M. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 2664 din 06 aprilie 2012 pronuntata de Înalta Curte de Casatie şi Justitie, sectia a I civila, in Dosarul nr. 884/118/2008, invocând in drept dispoziţiile art. 318 alin. (1), teza a doua C. proc. civ.
Contestatorul a arătat că instanţa de recurs, respingând recursul a omis din greşeală să cerceteze unul din motivele de casare invocate de recurent. S-a susţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în examinarea recursului declarat de contestator împotriva Deciziei nr. 45/C din 14 martie 2011 pronunţata de Curtea de Apel Constanţa, secţia civila minori şi familie, a omis, din greşeală, să se pronunţe asupra unui motiv de recurs amintit în considerentele hotărârii, dar rămas fără a primi o dezlegare în urma judecării recursului.
S-a arătat de contestator că în cuprinsul cererii de recurs a solicitat Înaltei Curţi sa constate ca imobilul care face obiectul Dosarului nr. 3102/118/2008 şi care este disjuns din Dosarul nr. 5461/118/2007, vizează o alta contestaţie formulată în baza Legii 10/2001, anume împotriva dispoziţiei primarului nr. 2834/2002 prin care s-a soluţionat notificarea din 19 iulie 2001, privind restituirea imobilului situat în Constanta., Bd. T. Această din urmă notificare a fost introdusă în termen.
Pe de altă parte, Dosarul nr. 884/118/2008 (identic cu Dosarul nr. 641/118/2008) avea ca obiect contestaţie în baza Legii nr. 10/2001, în care s-a solicitat anularea dispoziţiei nr. 7178/2007 a notificării XX/2002, ca notificare tardiv formulata. Recurentul a solicitat prin acest motiv de recurs ca instanţa superioara sa constate cauza acţiunii civile , respectiv cauza cererii de chemare în judecata pentru fiecare dintre dosarele menţionate, aspect care nu a fost precizat nici de către instanţa de fond, nici în urma analizării motivelor de către instanţa de apel.
Prin acest motiv de recurs reclamantul solicita ca instanţa de recurs sa constate ca in Dosarul nr. 5461/118//2007 şi în Dosarul nr. 3102/118/2008, disjuns din acelaşi 5461/118/2007 cauza cererii de chemare în judecata reprezintă notificarea din 19 iulie 2001, respinsa ca neîntemeiată prin dispoziţia primarului, notificare depusa în termenul prevăzut de dispoziţiile imperative ale Legii 10/2001 cu consecinţa judecării ei pe fondul notificării, atât de către organul administrativ, cât şi de către instanţa competentă să soluţioneze contestaţia formulată împotriva deciziei de respingere.
De asemenea, se solicita să se constate că în Dosarele nr. 884/118/2008 şi 641/118/2008, cauza cererii de chemare în judecata este notificarea nr. 124454/2002, respinsă ca tardiv introdusă la organul administrativ prin dispoziţia primarului, contestarea acesteia în instanţă fiind analizată doar pe aspectul tardivităţii introducerii, fără analizarea fondului notificării.
Acest motiv a fost indicat de parte, amintit de instanţa de recurs în considerente, dar lăsat de aceasta fără o dezlegare corespunzătoare, deşi aceasta distincţie este necesară atunci când se invocă autoritatea de lucru judecat, care presupune tripla identitate de, părţi, obiect şi cauză, cu necesitatea verificării identităţii în privinţa cauzei cererii de chemare în judecată şi nu în privinţa cauzei acţiunii, care practic este aceeaşi intr-un anumit tip de acţiune.
Contestaţia in anulare este nefondată.
Examinând hotărârea atacată, precum şi susţinerile contestatorului, instanţa reţine că decizia civilă nr. 2664 din 06 aprilie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este legală, pertinent motivată şi a răspuns tuturor motivelor de recurs.
Instanţa de recurs a analizat sustinerile recurentului, dezlegând problemele de drept deduse judecăţii, iar prin respingerea recursului a menţinut decizia pronunţată in apel de catre Curtea de Apel Constanţa.
Prin decizia civilă nr. 2664 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.D.M., împotriva deciziei din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
A fost obligat recurentul-reclamant G.D.M. la 372 RON către intimatul pârât primarul municipiului Constanţa, şi la 930 RON către SC M.C. SA, reprezentând cheltuieli de judecată.
Din cuprinsul hotărârii atacate cu contestaţia în anulare rezultă că instanţa de recurs a examinat în considerente toate criticile invocate de recurent, pronunţându-se în limitele investirii sale.
Astfel, instanţa, analizând motivele de recurs a arătat că prin încheierea din data de 04 septembrie 2008, prima instanţă a respins cererea de conexare a Dosarului nr. 3102/118/2008 la Dosarul nr. 884/118/2008. S-a apreciat ca este incidentă excepţia de litispendenţă a aceloraşi două cauze, dispunându-se ataşarea Dosarului nr. 3102/118/2008 la Dosarul nr. 884/118/2008.
Mai mult, faţă de identitatea de părţi, obiect şi cauză între Dosarul nr. 884/118/2008 şi Dosarul nr. 641/118/2008, s-a pus în discuţia părţilor suspendarea, până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 641/118/2008, care se afla în etapa procesuală a apelului.
Dispoziţiile privind modul de soluţionare a excepţiilor de litispendenţă şi conexitate se regăsesc consemnate în practicaua încheierii de la termenul din 4 septembrie 2008, pe măsura soluţionării incidentelor dezbătute, nefiind necesar, pentru a lega instanţa, să fie menţionate şi în dispozitivul încheierii arătate, dispozitiv care cuprinde soluţia asupra ultimului incident soluţionat de instanţă la acel termen - suspendarea judecării cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Instanţa de recurs a mai arătat în considerente că Dosarul nr. 3102/118/2008 a fost constituit în urma disjungerii cererii precizatoare depuse de reclamant la data de 22 aprilie 2008 în Dosarul nr. 5461/118/2007, dosar în cadrul căruia acesta contestase dispoziţia primarului municipiului Constanţa nr. 2834 din 28 august 2002, prin care i-a fost respinsă notificarea din 19 iulie 2001.
Aşa cum reiese din încheierea de disjungere din 23 aprilie 2008 din Dosarul nr. 5461/118/2007, prin notificarea din 19 iulie 2001, autorul reclamantului, G.C.R. a solicitat restituirea în natură a ½ din imobilul situat în Constanţa, B-dul T., în timp ce reclamantul, prin cererea precizatoare, care ulterior a fost înregistrată separat în Dosarul nr. 3102/118/2008, a solicitat restituirea în natură a cotei de 6/10 din imobilul situat în Constanţa, Bd. T. şi cota de 1/5 din imobilul situat în Bd. T.
În Dosarul nr. 884/118/2008, dar şi în cel cu nr. 641/118/2008, reclamantul a contestat dispoziţia Primarului Municipiului Constanţa din 13 decembrie 2007 prin care s-a dispus respingerea notificării nr. 124454/2002, ca tardiv formulată.
Instanţa de recurs a mai constatat că cererea precizatoare depusă de recurentul reclamant în Dosar nr. 5461/118/2007 priveşte solicitarea de restituire a aceloraşi imobile, în cotele menţionate, cu cele ce se regăsesc la poziţiile 7 şi 14 din petitul contestaţiei din Dosarul nr. 884/118/2008 (şi, implicit şi al Dosarului nr. 641/118/2008).
Aşa fiind, instanţa, prin decizia civilă nr. 2664 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, analizând susţinerile recurentului a statuat asupra modului de rezolvare a incidentelor procedurale invocate în faţa instanţelor anterioare şi a arătat în cuprinsul considerentelor că, în mod corect s-a dispus admiterea excepţiei de litispendenţă, iar nu a excepţiei de conexitate. De asemenea, s-a mai arătat că instanţele anterioare au analizat şi cererea precizatoare având un obiect cerere de restituire a unor cote de proprietate cu referire la un număr de 14 imobile, cerere subsecventă contestaţiei formulate împotriva dispoziţiei din 13 decembrie 2007, emise de primarul municipiului Constanţa în aplicarea Legii 10/2001.
S-a constatat identitatea de obiect a cauzelor, arătându-se în considerente că reclamantul nu a fost vătămat prin admiterea excepţiei de litispendenţă şi reunirea la Dosarul nr. 884/118/2008 şi a celui cu nr. 3102/118/2008, format prin disjungerea cererii precizatoare din Dosarul nr. 5461/118/2007.
Tot în considerentele deciziei atacate cu contestaţie în anulare, s-a reţinut că măsura dispusă de prima instanţă prin încheierea din 04 septembrie 2008, de suspendare a soluţionării Dosarului nr. 884/118/2008, până la soluţionarea irevocabilă a celui cu nr. 641/118/2008 cu privire la care se verifică tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, este corectă.
Astfel, s-a reţinut că respingerea contestaţiei în Dosarul nr. 884/118/2008 a avut ca temei invocarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin decizia civilă nr. 75C din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Constanţa şi irevocabilă prin decizia civilă din 1 iulie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, soluţii pronunţate în Dosarul nr. 641/118/2008.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de recurs, răspunzând pe larg argumentelor invocate de recurentul-reclamant, ceea ce înseamnă că susţinerile formulate în cadrul contestaţiei în anulare, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., sunt nefondate, calea de atac urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.D.M. împotriva deciziei nr. 2664 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 884/118/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3952/2013. Civil. Servitute. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 3954/2013. Civil. Strămutare. Revizuire - Fond → |
|---|
