ICCJ. Decizia nr. 3974/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3974/2013
Dosar nr. 2041/198/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 24 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 14 martie 2012 sub nr. 2041/198/2012 reclamanta SC I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - anularea procesului verbal de contravenţie din 31 ianuarie 2012, cu consecinţa anulării sancţiunilor aplicate prin acesta.
Prin sentinţa civilă nr. 1965 din 11 aprilie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 2041/198/2012 Judecătoria Brezoi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu -Secuiesc, reţinând că, potrivit art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. raportat la art. 101 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013, competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei aparţine instanţei de la sediul contravenientului, în speţă, Judecătoria Odorheiu-Secuiesc.
Astfel învestită, Judecătoria Odorheiu-Secuiesc, apreciind că nu este competentă, prin încheierea nr. 1 din 31 mai 2013, la rându-i, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza către I.C.C.J., reţinând că din procesul-verbal de constatare a contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, a rezultat că locul săvârşirii contravenţiei se află pe DN 7 km 188+900 m S., judeţul Vâlcea, ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Brezoi.
Ca atare, a stabilit că, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 aparţine instanţei în circumscripţia căreia a fost săvârşită fapta.
În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, pe de o parte, întrucât prezenta plângere contravenţională a fost introdusă anterior acestei modificări, fiind guvernată de legea veche, iar pe de altă parte, pentru că se referă la procesele din materia contenciosului administrativ şi fiscal, iar nu la cele din materie contravenţională.
Învestită a se pronunţa prin regulator de competenţă, Înalta Curte constată că îi revine Judecătoriei Brezoi competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale, pentru considerentele ce succed:
În raport de obiectul cauzei, respectiv plângere contravenţională formulată împotriva unui proces - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit pentru încălcarea art. 8 din O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, respectiv, cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în art. 10, conform cărora competenţa soluţionării plângerii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
În stabilirea instanţei competentă teritorial a soluţiona prezenta plângere contravenţională, problema care se ridică în speţă este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, sunt aplicabile.
Se observă că norma de competenţă teritorială, derogatorie de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, este cuprinsă în secţiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea: Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând, deci, distincţia între cele două materii.
Coroborând sediul materiei cu dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III Dispoziţii tranzitorii şi finale, se reţine că acestea se referă numai la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi la cele în materie contravenţională.
Prin urmare, atâta vreme cât art. XXIII nu cuprinde dispoziţii tranzitorii exprese vizând competenţa teritorială în materie contravenţională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a legii.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă la 14 martie 2012, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, instanţa legal învestită fiind cea de la locul săvârşirii contravenţiei.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că locul săvârşirii contravenţiei a fost DN 7 km188+900m, S., judeţul Vâlcea, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, competenţa soluţionării plângerii contravenţionale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3973/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3975/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
