ICCJ. Decizia nr. 3978/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3978/2013
Dosar nr. 1084/1748/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 24 septembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 06 aprilie 2012 reclamantul C.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - CESTRIN anularea procesului verbal de contravenţie din 21 martie 2012, cu consecinţa anulării sancţiunilor aplicate prin acesta.
Prin sentinţa civilă nr. 116 din 10 ianuarie 2013, Judecătoria Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu reţinând în esenţă că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta.
Astfel învestită Judecătoria Cornetu, apreciind că nu este competentă, prin sentinţa civilă nr. 3743 din 16 mai 2013, la rându-i, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza către I.C.C.J., reţinând în esenţă, următoarele:
Procedând la interpretarea art. XXIII din Legea nr. 2/2013, s-a constatat că legiuitorul, prin art. XXIII nu a înţeles să stabilească instanţa competentă să judece procesele în curs de soluţionare la data schimbării competenţei numai cu privire la procesele în curs de judecată în primă instanţa în materia contenciosului administrativ, întrucât la alin. (3) al art. XXIII această categorie de litigii a fost tratată distinct.
Din moment ce competenţa proceselor în curs de judecată în primă instanţa în materia contenciosului administrativ a fost tratată distinct, prin alin. (3), rezultă că alin. (1) al art. XXIII prin sintagma „procesele în primă instanţă" acoperă toate litigiile, indiferent de natura lor, civilă, contravenţională, administrativă sau penală, cu privire la care s-au modificat dispoziţiile legale referitoare la instanţa competentă să le judece.
Ca urmare, s-a reţinut că prin Legea nr. 2/2013 s-a modificat competenţa de soluţionare a proceselor având ca obiect plângeri contravenţionale împotriva proceselor-verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. 15/2002, aceasta revenind judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
A mai reţinut Judecătoria Cornetu, că dispoziţiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 se referă inclusiv la această categorie de litigii, motiv pentru care a apreciat că instanţa competentă să judece prezentul litigiu, deşi a fost început anterior intrării în vigoare a Legii 2/2013, revine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Învestită a se pronunţa prin regulator de competenţă, Înalta Curte constată că îi revine Judecătoriei Cornetu competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale, pentru considerentele ce succed:
În raport de obiectul cauzei, respectiv plângere contravenţională formulată împotriva unui proces - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit pentru încălcarea art. 8 din O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, respectiv, cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în art. 10, conform cărora competenţa soluţionării plângerii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
În stabilirea instanţei competentă teritorial a soluţiona prezenta plângere contravenţională, problema care se ridică în speţă este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, sunt aplicabile.
Se observă că norma de competenţă teritorială, derogatorie de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, este cuprinsă în Secţiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea: Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legiuitorul făcând, deci, distincţia între cele două materii.
Coroborând sediul materiei cu dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III Dispoziţii tranzitorii şi finale, se reţine că acestea se referă numai la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi la cele în materie contravenţională.
Prin urmare, atâta vreme cât art. XXIII nu cuprinde dispoziţii tranzitorii exprese vizând competenţa teritorială în materie contravenţională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a legii.
Or, în speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă la 06 aprilie 2012, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, instanţa legal învestită fiind cea de la locul săvârşirii contravenţiei.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că locul săvârşirii contravenţiei a fost drumul A2 km 12+450 m, în apropierea localităţii G., judeţul Ilfov, zonă situată în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, competenţa soluţionării plângerii contravenţionale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3977/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3979/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
