ICCJ. Decizia nr. 413/2013. Civil. Constatare nulitate act. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 413/2013
Dosar nr. 3498/1/2012
Şedinţa publică din 5 februarie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în Dosarul nr. 14952/62/2010 al Tribunalului Braşov, secţia civilă, reclamantul C.A.Jr. a chemat în judecată pe pârâţii D.Ş.G. şi D.M. solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1884/2004 şi să se dispună revenirea la situaţia anterioară de carte funciară.
Prin Sentinţa civilă nr. 213/S din 19 aprilie 2011 Tribunalul Braşov a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi în consecinţă a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul C.A.Jr. în contradictoriu cu pârâţii D.Ş.G. şi D.M.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin acţiunea înregistrată în Dosarul nr. 5097/62/2007 al Tribunalului Braşov, reclamantul C.A.Jr. împreună cu reclamanţii C.A.sen. şi C.M. au chemat în judecată pe pârâţii D.Ş.G. şi D.M. solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1884/2004 şi a contractului 1885/2004 şi să se dispună revenirea la situaţia anterioară de carte funciară.
Această acţiune a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 394/2008 a Tribunalului Braşov, în sensul respingerii acţiunii.
Reclamanţii au declarat apel care a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 36/Ap/2010 a Curţii de Apel Braşov, iar recursul declarat împotriva acestei decizii a fost respins prin Decizia nr. 2884/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În acest context, prima instanţă a reţinut că în cauză există autoritate de lucru judecat, între cele două acţiuni sus-evocate existând identitate de părţi, obiect şi cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul C.A.Jr.
Prin Decizia civilă nr. 101/Ap din 20 septembrie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de apelantul C.A.Jr. şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că şi în prima acţiune apelantul a participat în nume propriu, ca titular al drepturilor ce formau obiectul litigiului. Faptul că în prima acţiune au participat şi alte persoane în calitate de reclamanţi, alături de apelant nu poate înlătura autoritatea de lucru judecat faţă de acesta având în vedere că ceilalţi reclamanţi au participat ca titulari de drepturi proprii, iar în prezenta acţiune se verifică existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile anterioare pronunţată în contradictoriu cu apelantul şi referitoare la aceleaşi drepturi ale sale care au fost deduse unei judecăţi anterioare.
Din punct de vedere al obiectului instanţa este datoare să verifice nu numai obiectul material ci şi dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia. Or, în speţă este vorba de acelaşi drept subiectiv ce face obiectul contractului nr. 1884/2004, fiind indiferent faptul că în prima acţiune s-a supus judecăţii şi un alt contract, verificarea identităţii obiectului făcându-se numai referitor la contractul nr. 1884/2004 faţă de care există o hotărâre judecătorească irevocabilă anterioară.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.A.Jr., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia nr. 2158 din data de 26 aprilie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins ca nefondat recursul.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat a fost soluţionată corect de instanţa de apel arătând că pentru a exista identitate de obiect între două acţiuni nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acţiuni în acelaşi mod ci este suficient ca din cuprinsul acţiunilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi în ambele acţiuni.
A mai reţinut instanţa de recurs că în ceea ce priveşte identitatea de cauză, în speţă, există identitate în măsură să atragă incidenţa autorităţii de lucru judecat întrucât cauzele de nulitate invocate au fost cauza ilicită şi imorală şi prin promovarea acţiunilor s-a urmărit de către reclamant acelaşi scop, reclamantul tinzând să valorifice acelaşi drept de proprietate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare şi să readucă imobilele în patrimoniul său.
Împotriva acestei decizii, la data de 9 mai 2012 a depus contestaţie în anulare contestatorul C.A.Jr. arătând că motivele contestaţiei le va formula după redactarea a deciziei contestate.
Deşi decizia contestată a fost redactată la data de 25 mai 2012, contestatorul, până la termenul de judecată din data de 5 februarie 2013, nu a depus la dosarul cauzei motivele pe care îşi întemeiază contestaţia în anulare.
C. proc. civ. reglementează prin art. 317 şi art. 318 o contestaţie în anulare obişnuită, de drept comun şi o contestaţie în anulare specială.
În conformitate cu prevederile art. 317 C. proc. civ., motivele ce se pot invoca în cazul contestaţiei în anulare obişnuite sunt două: când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii şi când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Motivele contestaţiei în anulare speciale, prevăzute de art. 318 C. proc. civ. vizează situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi respectiv când instanţa respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În speţă, contestatorul nu a formulat nici o critică, astfel încât instanţa să poată verifica încadrarea în vreunul dintre motivele prevăzute de textele legale mai sus-evocate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 317 şi 318 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.A.Jr. împotriva Deciziei nr. 2158 din data de 26 aprilie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.A.Jr. împotriva Deciziei nr. 2158 din 26 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 683/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 407/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
