ICCJ. Decizia nr. 407/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 407/2013
Dosar nr. 140/45/2012
Şedinţa publică din 5 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 193 din 30 ianuarie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul U.C. în contradictoriu cu intimaţii Asociaţia de proprietari P.T. Gară Iaşi şi A.I. împotriva Deciziei nr. 621/2011 din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, hotărâre pe care a menţinut-o. Cererea intimaţilor de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nedovedită.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel a reţinut că, în cauză, contestatorul şi-a fundamentat acţiunea pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., teza II, respectiv situaţia în care: "instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare."
Curtea a constatat că pentru a uza de calea contestaţiei în anulare speciale prevăzută de dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., era necesar ca soluţia pronunţată de instanţa de recurs să fie una de respingere sau de admitere în parte a recursului. Or, în cauză, soluţia a fost de constatare a nulităţii recursului, situaţie ce nu poate fii asimilată omisiunii de a cerceta un motiv de recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul U.C., invocând prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 521/2012 din data de 5 martie 2012, irevocabilă, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuent şi l-a obligat să plătească intimatei Asociaţia de Proprietari PT Gară suma de 250 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel Curtea de apel a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare precum şi a unei hotărâri date de instanţa de recurs, atunci când evocă fondul. Rezultă că nu poate forma obiect al revizuirii decât o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii, condiţie pe care nu o îndeplineşte decizia curţii de apel atacată de revizuentul U.C., prin care s-a respins contestaţia în anulare, fără evocarea fondului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul U.C.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată, în esenţă, că intimaţii îl prejudiciază, începând cu anul 2006, prin lipsa furnizării energiei termice în parametri normali. Revizuentul invocă prevederile Legii nr. 230/2007 şi ale H.G. nr. 233/2008.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu.
Astfel, analizând recursul din perspectiva normelor legale incidente prin raportare la excepţia invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să-l respingă ca inadmisibil, în considerarea următoarelor:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac, şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.
Astfel, în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele produse sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.
În speţa dedusă judecăţii, recurentul U.C. a formulat recurs împotriva unei decizii irevocabile - Decizia nr. 521/2012 din data de 5 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de U.C. împotriva Deciziei irevocabile nr. 198 din 30 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
În speţă, se constată că decizia recurată este o hotărâre pronunţată în revizuirea unei hotărâri pronunţate, la rândul său, în calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare, îndreptate împotriva unei hotărâri date de o instanţă de recurs, fiind deci irevocabilă.
Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită. În speţă, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat este o hotărâre irevocabilă, pronunţată în calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare motiv pentru care nu mai este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului.
Această concluzie decurge şi din observarea dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumera categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, şi în cuprinsul cărora nu sunt incluse şi deciziile irevocabile, precum şi din principiul unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) şi 328 alin. (1) din aceIaşi cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul U.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul U.C. împotriva Deciziei nr. 521/2012 din 5 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 413/2013. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 406/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
