ICCJ. Decizia nr. 4395/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Acţiune în constatare, rectificare carte funciară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4395/2013
Dosar nr. 36218/3/2009
Şedinţa publică din 10 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 600 din 25 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis acţiunea reclamantului C.A. aşa cum a fost precizată de către reclamant, au fost obligaţi pârâţii C.N., C.T., N.L. şi N.O.M. să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 5.952,65 mp identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a dispus radierea din cartea funciară a com. Mogoşoaia, a înscrierii privind dreptul de proprietate al pârâţilor persoane fizice asupra acestui teren, constatându-se în contradictoriu cu toţi pârâţii, că reclamantul, anterior exproprierii, a avut un drept exclusiv de proprietate asupra porţiunii de teren în suprafaţă de 1.047,35 mp expropriate în favoarea C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Bucureşti porţiunea de teren figurând în prezent în CF transcris din CF a comunei Mogoşoaia cu nr. Cadastral) şi în consecinţă, s-a constatat existenţa dreptului exclusiv al reclamantului la încasarea despăgubirilor aferente terenului expropriat fiind obligaţi pârâţii persoane fizice la plata către reclamant a sumei de 17.759 lei cheltuieli de judecată. S-a anulat ca netimbrată cererea reconvenţională formulată de pârâţii - reclamanţi C.N. şi C.T., întrucât prin încheierea din 30 aprilie 2010 s-a dispus citarea pârâţilor-reclamanţi cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 12.440 lei şi 5 lei timbru judiciar, însă aceştia nu s-au conformat acestor dispoziţii.
Prin decizia civilă nr. 232/ A din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins excepţia inadmisibilităţii prescripţiei extinctive privind pct. 1 şi 2 din acţiune, ca nefondată, s-a respins excepţia prescripţiei, ca nefondată, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâţi şi au fost obligaţi apelanţii la plata a 3800 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Prin decizia civilă nr. 329/ A din 5 octombrie 2012 a aceleiaşi instanţe s-a admis cererea petentului C.A. de completare a deciziei civile nr. 232/ A din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, şi s-a respins, ca nefondată, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul A.G. în interesul apelanţilor-pârâţi.
Împotriva deciziei civile nr. 232/ A din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi a deciziei civile nr. 329/ A din 5 octombrie 2012 a aceleiaşi instanţe au declarat recurs pârâţii C.N., C.T., N.L. şi N.O.M.
Prin decizia civilă nr. 3659 din 12 septembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins excepţia nulităţii recursului, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâţi împotriva deciziei civile nr. 232/ A din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, fiind obligaţi recurenţii-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.200 lei către reclamant.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei supreme la data de 17 septembrie 2013, reclamantul C.A. a formulat cerere de completare a deciziei civile nr. 3659 din 12 septembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 2812 C. proc. civ., solicitând instanţei să se pronunţe şi asupra recursului declarat de pârâţi împotriva deciziei civile nr. 329/ A din 5 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Examinând cererea formulată, prin raportare la dispoziţiile legale relevante, Înalta Curte apreciază că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 3659 din 12 septembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 36218/3/2009, ce formează obiect al cererii de completare a dispozitivului, s-a respins excepţia nulităţii recursului, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâţi împotriva deciziei civile nr. 232/ A din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi au fost obligaţi recurenţii-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.200 lei către reclamant.
În drept, potrivit art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., dacă, prin hotărârea dată, instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea hotărârii, în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar, în cazul hotărârilor date în fond, după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
Din interpretarea acestui text legal, rezultă că încuviinţarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este admisibilă exclusiv, atunci când instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent si imparţial, cu plenitudine de jurisdicţie, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată (a se vedea, sub aspectul încălcării articolului 6 par. 1 din Convenţie, cauza Rotaru împotriva României, hotărârea din 29 martie 2000). Din această perspectivă, excepţia inadmisibilităţii invocată de apărătorul intimatului C.N., nu poate fi primită.
Din analizarea considerentelor deciziei a cărei completare se solicită, se constată că instanţa a analizat şi recursul declarat de pârâţi împotriva deciziei civile nr. 329/ A din 5 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reţinându-se că, omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra cererii de intervenţie accesorie formulată de A.G. a fost complinită, iar termenul prevăzut de art. 2812 C. proc. civ. vizează formularea şi depunerea cererii de completare a hotărârii pronunţate şi, nicidecum, termenul în care instanţa este obligată să soluţioneze această cerere, cum au susţinut recurenţii.
Din eroare, în dispozitivul deciziei a cărei completare se solicită, s-a omis inserarea respingerii recursului declarat de pârâţi împotriva deciziei civile nr. 329/ A din 5 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, deşi în considerente soluţia de respingere a acestui recurs a fost motivată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea petentului şi va dispune completarea dispozitivului deciziei menţionate, în sensul respingerii recursului declarat de pârâţi împotriva deciziei civile nr. 329/ A din 5 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia inadmisibilităţii.
Admite cererea formulată de petentul C.A.
Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 3659 din 12 septembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul că „respinge şi recursul declarat de pârâţii C.N., C.T., N.L. şi N.O.M. împotriva deciziei civile nr. 329/ A din 5 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă”.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4289/2013. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 4495/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
