ICCJ. Decizia nr. 4289/2013. Civil. Contestaţie la executare. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4289/2013
Dosar nr. 13033/306/2012
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 8 octombrie 2012, pe rolul Judecătoriei Sibiu a fost înregistrată cererea contestatorului M.I.L., intitulată de acesta „acţiune în anulare” prin care a solicitat în contradictoriu cu Statul Român, prin Guvernul României, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, B.E.J. – C.I. ca, prin hotărâre judecătorească, să se anuleze executarea însăşi, anularea ori lămurirea titlului executoriu şi nulitatea dosarelor execuţionale nr. 185 din 18 septembrie 2012, nr. 151/2012.
Prin sentinţa civilă nr. 8633 din 7 decembrie 2012, Judecătoria Sibiu, secţia civilă, în temeiul art. 4 C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat pe rolul Secţiei I civilă şi a primit un prim termen de judecată la data de 10 iunie 2013.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a formulat întâmpinare, depusă prin grefa instanţei în data de 10 mai 2013, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi în soluţionarea contestaţiei la executare propriu zise cu referire la dosarele execuţionale nr. 185/2012 şi nr. 151/2012 ale B.E.J. – C.I. şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Intimatul Guvernul României a formulat întâmpinare, depusă prin grefa instanţei în data de 5 iunie 2013, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii Cancelariei Primului Ministru, de reprezentant al Statului Român, şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernului României, aspect consemnat în încheierea de şedinţă din data de 10 iunie 2013.
La termenul de judecată din data de 10 iunie 2013, Înalta Curte a pus în vedere contestatorului să precizeze dacă cererea formulată este o contestaţie la executare propriu-zisă sau o contestaţie la titlu, iar în acest din urmă caz să indice hotărârea judecătorească reprezentând titlul executor ce solicită a fi lămurit.
La data de 19 septembrie 2013, prin grefa instanţei, contestatorul M.I.L. a făcut precizări la cererea cu care a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză, arătând că a formulat contestaţie la titlu împotriva:
a) sentinţei civile nr. 1328 din 23 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul civil nr. 1071/85/2010 şi a încheierii de conexare din data de 27 mai 2010 în Dosarul civil nr. 1324/85/2010 a Tribunalului Sibiu;
b) deciziei civile nr. 391/27 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1071/85/2011;
c) deciziei civile nr. 186/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 27/85/2007;
d) deciziei civile nr. 2357/2007 în Dosarul civil nr. 162/57/2006 pronunţată de Înalta Curte;
e) deciziei civile nr. 1627/2007 în Dosarul civil nr. 5348/1/2007 pronunţată de Înalta Curte.
A susţinut că a formulat contestaţie la executare în Dosarele de executare nr. 256/2009, nr. 151/2012, nr. 185/2012 şi nr. 85/2013 ale B.E.J. - C.I.
La termenul de judecată din data de 7 octombrie 2013, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia de necompetenţă a acestei instanţe în soluţionarea contestaţiilor la titlu formulate de contestator împotriva sentinţei civile nr. 1328/2010 a Tribunalului Sibiu, a încheierii de conexare din 27 mai 2010 a Tribunalului Sibiu; împotriva deciziilor nr. 391/2011 şi nr. 186/2009 ale Curţii de Apel Alba Iulia, precum şi în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiilor la executare propriu-zisă privind Dosarele execuţionale nr. 256/2009, nr. 151/2012, nr. 185/2012 şi nr. 85/2013 ale B.E.J. - C.I..
Totodată, a pus în discuţie disjungerea contestaţiilor respective de contestaţia la titlu formulată de contestatorul M.I.L. împotriva deciziilor nr. 2357/2007 şi nr. 1627/2007 ale prezentei instanţe.
A invocat, apoi, din oficiu excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la titlu formulată de contestator împotriva deciziilor nr. 1627/2007 şi nr. 2357/2007 ale Înaltei Curţi, pentru neîncadrarea susţinerilor părţii în motivele contestaţiei la titlu.
Analizând cererea, astfel cum a fost precizată de contestatorul M.I.L., din perspectiva dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte constată excepţiile invocate incidente pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Prin cererea precizatoare, contestatorul a învederat expres că solicită lămurirea înţelesului şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 1328 din 23 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul civil nr. 1071/85/2010 şi a încheierii de conexare din data de 27 mai 2010 în Dosarul civil nr. 1324/85/2010 a Tribunalului Sibiu.
În această situaţie, în care contestatorul susţine că titlul executoriu ce necesită a fi lămurit este o hotărâre pronunţată de Tribunalul Sibiu, se reţine că Înalta Curte nu este competentă în soluţionarea contestaţiei cu care a fost învestită în ceea ce priveşte această hotărâre.
Având în vedere ca dispoziţiile redate anterior instituie o necompetenta de ordine publica, conform art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care se poate invoca de părţi sau de instanţă, la prima zi de înfăţişare, iar prima zi de înfăţişare trebuie considerată ca fiind astăzi, 7 octombrie 2013, după depunerea tuturor precizărilor solicitate de instanţă către contestator, Înalta Curte constată că soluţionarea acestei contestaţii la titlu nu se circumscrie competenţei sale materiale. Urmează ca în temeiul dispoziţiilor art. 158 alin. (3) cu referire la art. 400 alin. (2) C. proc. civ., să admită excepţia invocată din oficiu şi să decline competenţa de soluţionare a contestaţiilor la titlu formulate de contestator împotriva sentinţei civile nr. 1328/2010 a Tribunalului Sibiu şi a încheierii de conexare din 27 mai 2010 a Tribunalului Sibiu în favoarea acestei instanţe.
Pentru identitate de raţionament juridic, constatând că s-a formulat de către contestator contestaţie la titlu şi împotriva deciziilor nr. 391/2011 şi nr. 186/2009 ale Curţii de Apel Alba Iulia, va declina competenţa de soluţionare a cauzei privitoare la lămurirea înţelesului şi aplicării acestor hotărâri în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Contestatorul M.I.L. a formulat contestaţie la executare propriu zisă în ceea ce priveşte Dosarele execuţionale nr. 256/2009, nr. 151/2012, nr. 185/2012 şi nr. 85/2013 ale B.E.J. - C.I., solicitând să se declare nule toate formele de executare, întrucât s-au încălcat prevederile art. 213, 215, 246 şi 258 C. pen.
În privinţa competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare, legea face distincţie, pe aspectul care interesează în speţă, al competenţei materiale în soluţionarea contestaţiei, între contestaţiile la executare propriu zise şi contestaţiile la titlu.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ. contestaţia la executare propriu-zisă se introduce la instanţa de executare, iar, potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea nu prevede altfel.
Cum judecătoria în care are loc executarea este Judecătoria Sibiu, Înalta Curte, făcând aplicarea art. 158 alin. (3) C. proc. civ., va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare propriu-zisă privind Dosarele execuţionale nr. 256/2009, nr. 151/2012, nr. 185/2012 şi nr. 85/2013 ale B.E.J. - C.I., în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la titlu formulată de contestator împotriva deciziilor nr. 1627/2007 şi nr. 2357/2007 ale Înaltei Curţi.
Aşa cum s-a arătat în precedent, dispoziţiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că partea interesată poate contesta un titlu executoriu dacă acesta nu se poate executa întrucât dispozitivul hotărârii judecătoreşti ce urmează a se executa necesită clarificări, interpretări sau explicaţii, având ca finalitate executarea întocmai a acestuia.
Prin urmare, contestaţia la titlu este un mijloc procedural pus de lege la dispoziţia celui interesat în îndeplinirea unei executări silite cu respectarea prescripţiilor legale şi poate fi primită în situaţia în care dispozitivul hotărârii ce constituie titlu executoriu este echivoc, dar în limita motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se modifica, prin acest demers judiciar, situaţia reţinută definitiv cu putere de lucru judecat în hotărârea cu privire la care s-a formulat contestaţie la titlu. Astfel, explicarea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului poate viza numai măsuri luate de instanţă şi cuprinse în dispozitivul hotărârii.
În cadrul contestaţiei la titlu contestatorul a solicitat modificarea unor dispoziţii emise de Primarul municipiului Sibiu şi emiterea unor dispoziţii distincte pentru imobilele din acele litigii, chestiuni care vizează fondul cauzei şi nu pot fi invocate pe calea contestaţiei la titlu.
Cum s-a arătat, exercitarea acestei căi de atac nu poate determina schimbarea pe fond a soluţiilor pronunţate prin hotărârile contestate, în caz contrar aducându-se atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile, ceea ce legea procesuală nu permite.
Aşa fiind, întrucât susţinerile contestatorului nu se circumscriu motivelor pentru care se poate formula o contestaţie la titlu, în condiţiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţie la titlu împotriva Deciziei nr. 1627/2007 şi nr. 2357/2007 ale Înaltei Curţi, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Disjunge contestaţiile la titlu formulate de contestatorul M.I.L. împotriva Deciziilor nr. 2357/2007 şi nr. 1627/2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiilor la titlu formulate de contestator împotriva Sentinţei civile nr. 1328/2010 a Tribunalului Sibiu şi a încheierii de conexare din 27 mai 2010 a Tribunalului Sibiu în favoarea acestei instanţe.
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiilor la titlu formulate împotriva deciziilor nr. 391/2011 şi nr. 186/2009 ale Curţii de Apel Alba Iulia în favoarea acestei instanţe.
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare propriu-zisă privind Dosarele execuţionale nr. 256/2009, nr. 151/2012, nr. 185/2012 şi nr. 85/2013 ale B.E.J. - C.I. în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Respinge contestaţia la titlu formulată de acelaşi contestator împotriva deciziilor nr. 1627/2007, nr. 2357/2007 ale Înaltei Curţi, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4283/2013. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 4395/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
