ICCJ. Decizia nr. 4396/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4396/2013
Dosar nr. 42407/1/2004
Şedinţa publică din 10 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2003 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul R.M.C. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei din 7 martie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova solicitând anularea acesteia şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 384 mp situat în Craiova.
Prin sentinţa nr. 14 din 20 ianuarie 2004 a Tribunalului Dolj a fost admisă contestaţia reclamantului, anulată dispoziţia atacată şi obligată unitatea emitentă la restituirea în natură a imobilului. A fost respinsă contestaţia reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, iar pârâta Primăria municipiului Craiova a fost obligată să plătească 3.000.000 ROL cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a decide astfel, prima instanţă a reţinut că terenul a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950 fără titlu valabil de la autorii reclamantului. S-a concluzionat în baza raportului de expertiză întocmit în cauză că terenul în litigiu este liber de construcţii în mare parte, numai suprafaţa de 46 mp fiind ocupată, iar hotărârea prin care a fost inclus în categoria de bunuri din domeniul public este ulterioară notificării depuse şi la fel hotărârii Consiliului Local al Municipiului Craiova de a se trece imobilul în discuţie şi clădirea ce-l afectează parţial (46 mp) în folosinţa gratuită a P.N.A. Craiova.
S-a reţinut că actele au fost emise în perioada soluţionării formulate de reclamant în baza Legii nr. 10/2001 şi menţinerea caracterului de bun afectat domeniului public este condiţionată de înscrierea sa în listele aprobate expres de Guvernul României, iar în cauza de faţă nu s-a dovedit acest lucru, iar lucrările pentru care s-au obţinut aprobări în 1996 nu s-au realizat.
Cum bunul a trecut în proprietatea statului fără titlu, s-a dat prevalentă principiului restituirii în natură.
Prin decizia nr. 2526 din 25 august 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul pârâtei Primăria municipiului Craiova şi a schimbat sentinţa în sensul respingerii în tot a contestaţiei.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Imobilul în speţă face obiectul legii speciale de reparaţie şi aparţine domeniului public, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Chiar dacă H.G. nr. 965/2002 e ulterioară notificării depuse de reclamant, aceasta a fost adoptată în baza hotărârii Consiliului Local al Municipiului Craiova nr. 147/1999 care a fost modificată prin hotărârea Consiliului Local al Municipiului Craiova nr. 173/2001, a inventarului bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Craiova, din materialul probator rezultând că terenul era mai demult inclus în domeniul public. Este incontestabil că terenul aferent construcţiei unei instituţii publice este necesar pentru crearea unor căi de acces şi amenajarea de spaţii verzi, astfel că suprafaţa de 206 mp are acest scop.
Prin urmare în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, bunul fiind de interes public pe perioada afectaţiunii.
S-a concluzionat că în mod corect unitatea emitentă a făcut o ofertă de restituire prin echivalent corespunzător valorii imobilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei de fond.
Consideră decizia nelegală întrucât ambele instanţe au reţinut că preluarea a fost fără titlu, astfel că reclamantul nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate. Arată că în mod greşit s-a reţinut că terenul face parte din domeniul public şi că ar fi necesar bunei funcţionări al unor instituţii publice.
Susţine că terenul nu se află în curtea R.A.A.D.P.F.L., neavând nicio legătură cu aceasta, iar pe suprafaţa de 384 mp pe care o solicită doar pe o parte s-a construit o parcare pentru P.N.A. Clădirea în care îşi exercită activitatea P.N.A. se află pe un colţ al terenului solicitat şi are şi altă ieşire. Prin darea în folosinţă a terenului de 206 mp către P.N.A. şi prin construirea parcării s-a urmărit împiedicarea restituirii în natură.
Terenul solicitat a fost inclus în domeniul public la 18 septembrie 2002, data publicării H.G. nr. 965/2002 în M. Of. şi nu anterior, cum a reţinut instanţa de apel. în momentul formulării notificării terenul nu făcea parte din domeniul public.
Consideră că în cauză s-a produs o expropriere după ce reclamantul a depus notificarea, cu încălcarea tuturor principiilor democratice, fără a se primi o justă şi prealabilă despăgubire.
La termenul de judecată din 10 octombrie 2013, reprezentantul pârâtei Primăria municipiului Craiova a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea Dosarului nr. 6296/215/2012 al Judecătoriei Craiova care priveşte acelaşi imobil ca în speţa de faţă.
Analizând a priori cererea de suspendare formulată în temeiul art. 244 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 3410/civ din 18 iulie 2006, petentul R.M.C. a chemat în judecată Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova, R.A.A.D.P.F.L. Craiova, Consiliul Local Craiova, Serviciul Public de Salubritate şi Departamentul Naţional Anticorupţie Craiova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii din 2 iunie 2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 384 mp, situat în Craiova şi constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere încheiat de Primăria Municipiului Craiova cu D.N.A.
În motivarea plângerii, petentul a arătat la data de 25 octombrie 2005 a formulat cerere în baza Legii nr. 247/2005, iar la data de 15 iunie 2006 i-a fost comunicată hotărârea din 2 iunie 2006, prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că suprafaţa de 246 mp solicitată nu i se restituie în natură, urmând să primească despăgubiri, deşi solicitase restituirea în natură a suprafeţei de 384 mp.
Prin decizia nr. 43 din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, sentinţa civilă nr. 365 din 20 septembrie 2010 a Tribunalului Dolj pronunţată în acel litigiu a fost anulată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, în primă instanţă Judecătoriei Craiova, instanţa de control judiciar statuând că dosarul are ca obiect contestaţie împotriva hotărârii din 2 iunie 2006 emisă de comisia locală de aplicare a legii fondului funciar, constituită în temeiul Legii nr. 247/2005 (art. 51-53 din legea fondului funciar).
Prin urmare, se constată că deşi prezentul dosar priveşte acelaşi imobil ca şi litigiul sus menţionat, pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, măsura suspendării cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în cauza de faţă nu poate fi primită, întrucât Judecătoria Craiova va fi ţinută de soluţia pe care instanţa supremă o va da recursului de faţă.
Analizând recursul din prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Imobilul în speţă face obiectul Legii nr. 10/2001, iar reclamantul a urmat procedura prevăzută de acest act normativ, prin dispoziţia emisă stabilindu-i-se dreptul la despăgubiri. Nemulţumit de modul de soluţionare al notificării, reclamantul s-a adresat instanţelor, solicitând restituirea în natură a imobilului, iar instanţa de apel a respins acţiunea, fiind astfel menţinută dispoziţia emisă de Primăria municipiului Craiova prin care i se acordă despăgubiri băneşti.
Instanţa de apel a reţinut că H.G. nr. 965/2002 a fost adoptată în baza hotărârii Consiliului Local al Municipiului Craiova nr. 147/1999 care a fost modificată prin hotărârea Consiliului Local al Municipiului Craiova nr. 173/2001, terenul fiind inclus în domeniul public al municipiului Craiova. Prin hotărârea Consiliului Local nr. 147/1999 s-a însuşit inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al municipiului Craiova, modificat prin hotărârea Consiliului Local al Municipiului Craiova nr. 173/2001. Prin hotărârea Consiliului Local Craiova din 28 noiembrie 2002, s-a aprobat transferul fără plată, din proprietatea R.A.A.D.P.F.L. Craiova pentru a fi atribuit P.N.A. Craiova, pentru imobilul situat în Craiova în suprafaţă utilă de 132,13 mp şi teren aferent construcţiei în suprafaţă de 206 mp.
În conformitate cu prevederile H.G. nr. 965/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Dolj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Dolj, terenul în speţă aparţine domeniului public de interes local.
Din lucrările dosarului a rezultat că există identitate între suprafaţa de teren preluată de stat şi cea revendicată de recurent respectiv, că suprafaţa de teren în litigiu este afectată de declaraţia de utilitate făcută prin hotărârile date de organele administraţiei publice menţionate.
Înalta Curte nu contestă faptul că, în cauză, imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de stat în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001 şi că reclamantul are, în condiţiile acestei legi, calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea bunului ce a aparţinut autorilor săi.
Criticile reclamantului vizează greşita reţinere de către instanţa de apel a apartenenţei imobilului la domeniul public.
Or, aparte de reţinerile instanţei de apel, se constată că momentul trecerii imobilului în domeniul public nu este dat de data H.G. nr. 965/2002, ci de data naţionalizării imobilului, dispusă în baza Decretului 92/1950, reţinând că de la acea dată imobilul a fost afectat unei utilităţi publice.
H.G. nr. 965/2002 atestă apartenenţa bunurilor din deciziile de inventariere întocmite conform art. 21 din Legea nr. 213/1998, la domeniul public şi nu reprezintă un act normativ de trecere a bunurilor din domeniul privat în cel public.
Prin urmare, H.G. nr. 965/2002 reprezintă un act de atestare a unei situaţii juridice preexistente Legii nr. 10/2001 şi nu de modificare a regimului juridic al imobilului în litigiu după data intrării în vigoare a legii.
Dispoziţiile Legii nr. 10/2001 s-au aplicat corect prin coroborare cu dispoziţiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Art. 11 din această lege consacră caracterul inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil al bunurilor din domeniul public, iar prin art. 1 din Legea nr. 10/2001, se prevede posibilitatea acordării de măsuri reparatorii în echivalent persoanelor îndreptăţite pentru imobilele preluate abuziv în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură.
O altă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 ar duce la lipsirea de conţinut a dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, la desfiinţarea unui domeniu al proprietăţii prevăzut de Constituţie.
Acordarea de măsuri reparatorii în echivalent reclamantului pentru imobilul naţionalizat nu înseamnă o încălcare a Protocolului 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care prevede dreptul statelor de a pune în vigoare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosirea bunurilor în conformitate cu interesul general, păstrând un just echilibru în privinţa garantării dreptului individual.
Contrar celor susţinute prin motivele de recurs, Înalta Curte apreciază că nicio dispoziţie din Legea nr. 10/2001 nu interzice acordarea despăgubirilor pe care le reglementează pentru imobile ce aparţin domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale, dacă acestea au fost preluate în mod abuziv de stat în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001. În consecinţă, despăgubirile cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pot fi acordate inclusiv pentru imobile care, în prezent, aparţin domeniului public, dacă regimul juridic al bunurilor intră în sfera de reglementare a actului normativ.
Pentru aceste considerente, care complinesc motivarea instanţei de apel, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare.
Respinge recursul declarat de reclamantul R.M.C. împotriva deciziei civile nr. 2526 din 25 august 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4406/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 4382/2013. Civil → |
|---|
