ICCJ. Decizia nr. 4412/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4412 /20 13
Dosar nr. 1367/245/2013
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 10 octombrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competenţă de faţă constată următoarele:
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 13 septembrie 2012, petenta SC B.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 10 august 2012.
Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 5648 din 29 noiembrie 2012, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
S-a reţinut că petenta a fost sancţionată cu amenda în cuantum de 3.000 RON, pentru că nu şi-a îndeplinit obligaţia de a transmite Autorităţii Rutiere Române formularul electronic, disponibil pe site-ul acesteia, cu privire la situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de 15 zile de la apariţia oricărei modificări, încălcând astfel prevederile art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012.
S-a constatat că locul săvârşirii faptei contravenţionale este în localitatea B.L., judeţul Iaşi, întrucât aici a fost constatată contravenţia şi, prin urmare, în lipsa unor dispoziţii derogatorii în cuprinsul actului normativ special care reglementează fapta contravenţională concretă, incidente sunt prevederile cu caracter de principiu regăsite în dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care statuează cât se poate de clar competenţa teritorială a soluţionării cauzei în favoarea instanţei în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională .
Judecătoria Iaşi, astfel investită cu soluţionarea cauzei, prin sentinţa civilă nr. 4710 din 26 martie 2013, şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ. l-a înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În drept, din interpretarea dispoziţiilor art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 şi art. 8 alin. (2) din acelaşi act normativ, reiese că obligaţia de a completa formularul electronic şi de a-l transmite Autorităţii Rutiere Române revine operatorului de transport rutier, respectiv petentei, care are sediul în Suceava, iar neîndeplinirea acestei obligaţii nu poate fi săvârşită decât la sediul operatorului, acesta fiind locul săvârşirii contravenţiei prevăzute de actul normativ menţionat.
Astfel, instanţa competentă să soluţioneze plângerea împotriva procesului-verbal este judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are sediul operatorul rutier, nu judecătoria în a cărei rază de competenţă s-a constatat contravenţia iar în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei, în raport de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 îi aparţine Judecătoriei Suceava, având în vedere că sediul petentei se află în localitatea S.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava pentru considereantele care succed.
Potrivit art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier, „nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a transmite Autorităţii Rutiere Române, prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării" constituie încălcare minoră a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 şi ale O.G. nr. 27/2011 iar potrivit art. 8 alin. (2) din acelaşi act normativ: sancţiunile contravenţionale se aplică: „a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 5 pct. 1-5, 7-18 şi 24-26”.
În speţă, obligaţia de a completa formularul electronic şi de a-l transmite Autorităţii Rutiere Române revine operatorului de transport rutier, respectiv petentei, care are sediul în Suceava.
Neîndeplinirea acestei obligaţii nu poate fi săvârşită decât la sediul operatorului, întrucât inacţiunea se comite, ca element material al contravenţiei, la locul în care ar fi trebuit îndeplinită conduita activă la care legea obligă.
Prin urmare, locul săvârşirii contravenţiei este localitatea unde operatorul rutier îşi are sediul, obligaţia de a transmite Autorităţii Rutiere Române, prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării, neputând fi realizată decât la sediul social al acestuia, neavând relevanţă locul unde a fost constatată contravenţia.
Împrejurarea că activităţile specifice obiectului de activitate a operatorului se execută în diferite zone din ţară, nu are nicio însemnătate asupra determinării instanţei competente în cazul săvârşirii contravenţiei prevăzute de art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, atât timp cât dispoziţiile art. 8 alin. (2) din acelaşi act normativ prevăd în mod expres că sancţiunile contravenţionale se aplică operatorului de transport rutier, acesta fiind cel sancţionat contravenţional, iar nu conducătorul auto verificat de către inspectorii Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier.
Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze plângerea împotriva procesului-verbal este judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are sediul operatorul rutier, ca loc în care a fost săvârşită contravenţia prevăzută de art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 iar nu judecătoria în a cărei rază de competenţă s-a constatat contravenţia, iar în speţă, pentru temeiurile arătate, competenţa de soluţionare a cauzei, în raport de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 îi aparţine Judecătoriei Suceava, instanţă în cărei rază teritorială se află sediul petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4405/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 4413/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
