ICCJ. Decizia nr. 4415/2013. Civil. Rectificare carte funciară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4415/2013
Dosar nr. 2857/1/2012
Şedinţa publică din 10 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de refacere a Dosarului nr. 804/1938 formulată, reclamantul F.R.A., Prepozit-Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic Premonstratens cu „Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir” din Promontoriu Oradea prin mandatar V.A.T. a solicitat instanţei efectuarea de adrese la părţile din proces şi la autorităţile care au trimis înscrisuri probatorii în dosar pentru a le redepune în copie, recuperarea din registrele instanţei a tuturor datelor privitoare la înscrisurile ce se refac, în temeiul dispoziţiilor art. 583-585 C. proc. civ.
Se susţine în motivarea cererii că, în scopul exercitării dreptului fundamental, reglementat de art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului statul este obligat să garanteze şi să asigure judecarea procesului în mod echitabil, de către o instanţă independentă şi imparţială şi într-un termen rezonabil, în caz contrar fiind responsabil pentru încălcarea acestui drept fundamental.
Mai mult, C.E.D.O. a stabilit trei principii care să guverneze stabilirea limitelor aduse liberului acces la justiţie respectiv: a) ele trebuie să urmărească un scop legitim, b) să nu afecteze însăşi substanţa dreptului şi c) să se asigure un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit şi mijloacele alese (Ibidem).
Sintetizând, se susţine că în urma preluării abuzive a imobilului de către stat, Ordinul Premonstratens a fost lipsit de un important atribut al dreptului său de proprietate, şi anume de exerciţiul dreptului de folosinţă.
În acest sens, se învederează instanţei că, potrivit jurisprudenţei C.E.D.O., o persoană poate, în anumite condiţii, să pretindă că este victimă a unei încălcări, generată de simpla existenţă a unor măsuri sau a unei legislaţii ce permite astfel de măsuri chiar dacă acestea nu i-au fost efectiv aplicate (hotărârea Klass şi a/f/7 împotriva Germaniei din 6 septembrie 1978). De altfel, „o hotărâre sau o măsură favorabilă reclamantului nu este suficientă, în principiu, pentru a pierde calitatea de «victimă», decât în situaţia în care autorităţile naţionale au recunoscut, explicit sau implicit, iar apoi au reparat încălcarea convenţiei”.
Referitor la băile Felix, se consideră că încheierile de rectificare a cărţilor funciare au fost atacate cu apel, în curs de judecată la tribunalul din Oradea, Dosarul nr. 1620/1937.
Tot pentru proprietatea băilor Felix, mai exista pe rol un proces de contencios la Curtea de Apel Oradea, privind personalitatea juridică a ordinului. Până la soluţionarea acestui proces, Tribunalul a suspendat prin încheierea din 18 septembrie 1937, judecarea apelurilor mai sus indicate în contra încheierilor de rectificare.
Se arată că procesele au fost scoase de pe rol, în urma intervenţiei a Ministerului Afacerilor Streine, către acest Departament de a nu se stărui în judecarea proceselor, întrucât ar avea loc negocieri cu Nunciatura Apostolică.
Mai mult, potrivit documentului intitulat „Foaia de proprietate” a Prepoziturii Ordinului Canonic Premonstratens, păstrat la Arhivele Naţionale, în Fondul Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, Dosarul nr. 178/1938, care se află în dosarul cauzei se face referire la situaţia de drept şi de fapt, inclusiv a Cărţii Funciare (CF) în ianuarie 1940. Copia extrasului CF din ianuarie 1940 face dovada faptului că la acea dată erau nerezolvate litigiile privind rectificarea inscripţiei în CF a proprietăţilor Băile Felix din comuna S. din judeţul Bihor.
Având în vedere că recurentul nu a putut intrat în posesia deciziei Curţii de Casaţie în ce priveşte dezlegarea pricinii în Dosarul nr. 804/1938 privind soluţionarea recursului Ordinului Premonstratens din România, prin care ordinul a declarat recurs în casare împotriva încheierii nr. 70 din 20 februarie 1937 pronunţată de către Tribunalul Bihor secţia a II-a în Dosarul nr. 2428/1936, şi întrucât în prezent au mai multe procese în diferite instanţe judecătoreşti pentru recuperarea bunurilor confiscate abuziv şi ilegal de către statul român după 1948 şi, având în vedere că dezlegarea pricinii atârnă în totalitate de Dosarului nr. 804/1938, se solicită verificarea mapei de hotărâri a instanţei a se stabili dacă mai există cel de al doilea al exemplar din hotărârii dispărute şi, după caz, efectuarea de adrese la părţi din proces pentru a depune copia legalizată a aceleiaşi hotărâri, dacă sunt în posesia ei, sau ordonarea efectuării, pe cheltuiala sa, de publicaţii într-un ziar mai răspândit, ca orice posesor al unei copii de pe hotărârea să o depună la grefa instanţei.
În acest sens, se solicită refacerea acestui Dosar nr. 804/1938 al fostului Tribunal Suprem care a dispărut.
Analizând cererea formulată prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
Asupra excepţiilor invocate de intimaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le va respinge pentru considerentele ce succed:
Intimatul-recurent Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat lipsa calităţii de reprezentant a recurentului-reclamant F.R.A., Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic Premonstratens cu „Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir”.
Excepţia lipsei calităţii de reprezentant se priveşte a fi nefondată, deoarece, conform dispoziţiilor art. 68 C. proc. civ., justificarea calităţii de reprezentare convenţională, în faţa instanţelor judecătoreşti, se face prin procură care, în ceea ce priveşte forma, trebuie să fie un înscris sub semnătură legalizată.
În cauză, reprezentatul recurentului- reclamant a făcut dovada calităţii sale. Astfel, la dosar se află procura judiciară încheiată în formă legalizată prin care Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens prin F.R.A. a împuternicit pe mandatar V.A.T. să o reprezinte în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În consecinţă, excepţia lipsei calităţii de reprezentant va fi respinsă.
Nici excepţiile calităţii procesuale pasive a intimatului Ministerului Educaţiei Naţionale (fost M.E.C.T.S.) şi a tardivităţii formulării acţiunii nu se justifică.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii şi pârât, calitatea procesuală pasivă constituind de fapt titlul sau modul în care o persoană participă într-un anumit raport juridic, îndreptăţind-o să fie parte în proces. Pârâţii din Dosarul nr. 804/1938 a cărui refacere se solicită au fost Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul cultelor (aşa cum rezultă din copia încheierii dispuse la 17 februarie 2039 în Dosarul nr. 804/1938 al Tribunalului Suprem fila 52).
Faţă de această împrejurare şi având în vedere obiectul prezentei cereri, de refacere a Dosarului nr. 804/1938, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că se impune respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimatul Ministerului Educaţiei Naţionale.
Nici excepţia tardivităţii formulării cererii nu subzistă dispoziţiile legale incidente neimpunând vreun termen înlăuntrul căruia să se poată formula o astfel de cerere, de refacere a unui dosarul dispărut.
Pe fondul cererii formulate, de refacere a Dosarului nr. 804/1938 al fostului Tribunal Suprem, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta nu poate fi primită pentru considerentele ce succed:
Refacerea înscrisurilor şi hotărârilor dispărute este reglementată ca o procedură specială de art. 583-585 C. proc. civ. Ea se aplică dosarelor sau înscrisurilor privitoare la o pricină în curs de judecată, dispărute în orice chip, dosarelor sau înscrisurilor care privesc pricina în care s-a pronunţat o hotărâre de primă instanţă ce a fost atacată cu apel, precum şi dosarelor sau înscrisurilor privitoare la o pricină care s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă. Sunt supuse deci refacerii acele componente ale unui dosar care sunt necesare pentru a se putea finaliza judecata sau pentru a trece la executarea silită a unei hotărâri dispărute, cum ar fi înscrisurile probatorii, încheierile şi hotărârile judecătoreşti.
Aşa cum rezultă din precizările formulate de recurentul-reclamant şi din verificările efectuate de instanţă, refacerea Dosarului nr. 804/1938 al fostului Tribunal Suprem priveşte o cauză în care s-a pronunţat o hotărâre de primă instanţă şi care se afla în calea de atac a recursului (la fostul Tribunal Suprem) şi în care nu se pronunţase o hotărâre de către instanţa de recurs (dosarul fusese scos de pe rol la data de 17 februarie 1939 pe baza „cererii comune a părţilor” în vederea unei tranzacţiuni), iar ulterior părţile au fost citate pentru data de 4 iulie 1955.
Dispoziţiile art. 584 C. proc. civ. prevăd că, dacă nici pe calea prevăzută de art. 583 C. proc. civ. nu se poate reface dosarul, instanţa va trebui să judece din nou cauza în fond.
În această situaţie, în prealabil partea trebuie să dovedească că a existat un litigiu şi că acesta a fost soluţionat printr-o hotărâre.
În speţă, recurentul-reclamant a făcut dovada existenţei acelui litigiu aflat pe rolul fostului tribunal suprem, dar, aşa cum s-a învederat (prin mandatar) şi cum rezultă din verificările dispuse de instanţă, în cauză nu s-a pronunţat o hotărâre, litigiul fiind nesoluţionat în calea de atac a recursului.
Or, procedura de judecare din nou a cauzei, solicitată de recurentul-reclamant presupune existenţa acelui litigiu, dar şi soluţionarea acestuia printr-o hotărâre, condiţie neîndeplinită în speţa supusă judecăţii.
Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 583-585 C. proc. civ. se va respinge cererea de refacere şi de rejudecare a Dosarului nr. 804/1938 al fostului Tribunal Suprem.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant invocată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei Naţionale, precum şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocate de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Respinge cererea formulată de recurentul-reclamant F.R.A., Prepozit-Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic Premonstratens cu „Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir” din Promontoriu Oradea prin mandatar V.A.T. având ca obiect refacerea şi rejudecarea Dosarului nr. 804/1938 al Tribunalului Suprem.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4414/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4417/2013. Civil → |
|---|
