ICCJ. Decizia nr. 4595/2013. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4595/2013
Dosar nr. 1556/1/2013
Şedinţa publică din 17 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 168 din 16 februarie 2005, Judecătoria Motru a admis acţiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu intimatele Comisia locală Samarineşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Comisia judeţeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
S-a anulat adeverinţa de proprietate de la 26 iunie 1998, precum şi procesul-verbal de punere în posesie din 17 iunie 1998 şi s-a dispus eliberarea unor noi înscrisuri în care să se menţioneze suprafaţa totală de teren de 4,33 ha în loc de 3,658 ha şi a fost obligată pârâta Comisia Locală Samarineşti să întocmească documentaţia şi să o înainteze Comisiei Judeţene Gorj în vederea eliberării titlului de proprietate reclamantului pentru terenurile rămase de la autoarea C.M.
A fost obligată Comisia Locală Samarineşti să întocmească documentaţia şi să o înainteze Comisiei Judeţene de Fond Funciar pentru suprafaţa de 3,26 ha teren la care reclamantul este îndreptăţit ca moştenitor al autorului C.I.
Prin Decizia civilă nr. 600 din 2 iunie 2005 Tribunalul Gorj a respins ca nefondat apelul declarat de Comisia locală Samarineşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, reţinând că apelantul nu şi-a motivat apelul, în cererea de apel nefiind cuprinse considerentele de fapt şi de drept pentru care se atacă hotărârea judecătoriei.
Prin Decizia nr. 3115 din 17 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, a fost admis recursul declarat de pârâta Comisia locală Samarineşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi s-au modificat ambele hotărâri, în sensul că s-a înlăturat obligaţia Comisiei de a reconstitui, întocmi şi înainta documentaţia pentru suprafaţa de 3,26 ha teren de la autorul C.I., fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că, conform art. 11 alin. (3) din Legea fondului funciar, republicată, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situaţiei terenurilor deţinute de cooperativa agricolă de producţie la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legale efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.
Suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.
Prin urmare, instanţa de recurs a constatat că în mod corect instanţele anterioare au dispus emiterea actelor de proprietate pe numele petentului pentru suprafaţa totală de teren de 4,33 ha în loc de 3,658 ha de pe urma autoarei C.M.
În ceea ce priveşte pretenţiile petentului de reconstituire a proprietăţii de pe urma celuilalt autor C.I., instanţa de recurs a reţinut că modalitatea de probaţiune reglementată de lege trebuie să fie aplicată deopotrivă şi în acest caz.
Or, în speţă, s-a constatat că procedura de reconstituire după autorul petentului C.I. nu a respectat prevederile legii fondului funciar nici în privinţa etapelor administrative prealabile, nici în privinţa prezentării probatoriului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.I., solicitând reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma părinţilor săi, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Recurentul-reclamant a prezentat demersurile judiciare făcute în cursul procesului, fiind nemulţumit de modul de soluţionare a cauzei şi a susţinut că decizia recurată este nelegală.
La termenul de judecată din data de 17 octombrie 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere următoarele considerente:
Decizia pronunţată de curtea de apel nu se încadrează în dispoziţiile art. 299 din C. proc. civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului şi anume: hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
În speţă, decizia atacată este o hotărâre pronunţată în recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 299 din C. proc. civ.
Mai mult, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluţie inadmisibilă.
Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Prin urmare, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului şi, faţă de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva Deciziei nr. 3115 din 17 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4577/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4596/2013. Civil → |
|---|
