ICCJ. Decizia nr. 465/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 465/2013
Dosar nr. 1964/115/2009
Şedinţa publică de la 05 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 07 ianuarie 2011, pârâtul Municipiul Reşiţa, prin primar a declarat recurs împotriva deciziei nr. 388/A din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara - secţia civilă, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei instanţei de apel, în sensul menţinerii hotărârii Tribunalului Caras Severin.
Prin încheierea din 18 octombrie 2011, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia I civilă, a dispus, în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului, luând act că niciuna din părţi nu s-a prezentat la strigarea pricinii şi nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 17 decembrie 2012, în acord cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidenţa dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.
Analizând actele dosarului, înalta Curte constată perimat recursul declarat în cauză pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare, se perima de drept, chiar şi împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an.
Perimarea se înfăţişează astfel, ca o sancţiune determinată tocmai de lipsa de stăruinţa a părţilor, în soluţionarea litigiului.
Ea are un caracter mixt, de sancţiune şi de prezumţie tacită de desistare, având ca elemente definitorii rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii.
În speţă, de la data suspendării judecării recursului - 18 octombrie 2011 - şi până la data repunerii cauzei pe rol, din oficiu - 17 decembrie 2012 - din vina părţilor nu s-a mai întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Se constată aşadar că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi urm. C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.
Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata perimat recursul declarat de pârâtul Municipiul Reşiţa, prin primar împotriva deciziei nr. 388/A din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara - secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâtul Municipiul Reşiţa, prin primar împotriva deciziei nr. 388/A din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara - secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 464/2013. Civil. Legea 10/2001.... | ICCJ. Decizia nr. 466/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
