ICCJ. Decizia nr. 463/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 463/2013
Dosar nr. 4501/1/2012
Şedinţa publică din 05 februarie 2013
Asupra cererii de revizuire, de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2141 din 23 martie 2012, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I-a civilă a admis recursul declarat de pârâţii M.A., B.I., C.G.E., Ş.D., M.S. şi F.F., împotriva deciziei nr. 79/A din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care a modificat-o, în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 500 din 1 aprilie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă.
A fost respinsă astfel, în mod irevocabil, acţiunea formulată de B.A.M. şi V.C. - în contradictoriu cu B.I., B.R., C.G.E., M.A., Municipiul Bucureşti prin Primar General ş.a. - prin care reclamanţii au solicitat să se constate nulitatea titlului statului, de preluare a imobilului situat în Bucureşti, şi să fie obligaţi pârâţii persoane fizice, să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul, alcătuit din teren în suprafaţă de 150,20 m.p. şi clădire compusă din parter, două etaje, mansardă şi demisol.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa supremă a reţinut în esenţă că acţiunea în revendicare este formulată împotriva unor particulari, ale căror drepturi sunt, de asemenea, ocrotite de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar reclamanţii nu au atacat în termenul legal contractele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâţi, atitudine care le este imputabilă şi constituie motivul principal pentru care nu pot obţine dobândirea imobilului în natură.
S-a luat act că, în speţă, este pe deplin aplicabilă decizia în interesul legii nr. 33/2008, obligatorie pentru instanţe potrivit art. 3307 alin. (4) C. proc. civ., iar curtea de apel, în mod nelegal nu a ţinut seama de criteriile stabilite în cuprinsul său, pentru soluţionarea unei acţiuni în revendicare formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Prin cererea formulată la 18 iunie 2012, B.A.M. şi V.C., au solicitat revizuirea deciziei nr. 2141 din 23 martie 2012 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I-a Civilă.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuentii aduc argumente ce ţin de soluţionarea în fond a litigiului, susţinând în esenţă că formularea acţiunii în revendicare şi întemeierea acesteia pe dispoziţiile art. 480 C. civ., nu exclude - în cadrul unei acţiuni prin care se solicită compararea titlurilor - incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Buna credinţă a chiriaşilor cumpărători, se mai arată, la momentul contractării cu autoritatea administrativă locală, nu are nicio relevanţă în aprecierea privării de proprietate a adevăratului proprietar titular, implicit a încălcării art. 1 al C.E.D.O., normă pe care judecătorul are obligaţia a o aplica prioritar legii naţionale, în temeiul art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din legea fundamentală.
Examinând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. l teza 2 C. proc. civ., înalta Curte constată că aceasta a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
Astfel, potrivit textului de lege mai sus citat, termenul de revizuire este de o lună şi curge, în situaţia când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare iar pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În speţă, se atacă cu revizuire, cale extraordinară de atac, de retractare, o decizie dată de instanţa supremă în soluţionarea recursului, prin care s-a evocat fondul cauzei.
Ca atare, termenul de introducere a cererii de revizuire pentru temeiurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1) C. proc. civ. curge de la pronunţarea acestei hotărâri, respectiv de la 23 martie 2012.
Or, aşa cum s-a arătat, cererea de revizuire a fost adresată înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la 18 iunie 2012, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege.
Pe cale de consecinţă, cererea de revizuire fiind formulată de V.C. şi B.A.M., cu neobservarea susmenţionatelor dispoziţii legale, urmează a fi respinsă, ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii V.C. şi B.A.M. împotriva deciziei nr. 2141 din 23 martie 2012 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia I civilă, ca tardiv formulată.
Obligă revizuentii la 2480 lei cheltuieli de judecată către intimaţii Ş.S., Ş.C.I., Ş. R.l. şi Ş.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă public astăzi 05 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 462/2013. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 454/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
