ICCJ. Decizia nr. 4803/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4803/2013
Dosar nr. 1764/1748/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 24 octombrie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 11 ianuarie 2012 a fost sancţionată contravenienta M.A. pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 11 ianuarie 2012 a circulat fără a deţine rovinietă valabilă pe Autostrada A2 km 12+450m, Glina, judeţul Ilfov.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 5 februarie 2012, contravenienta a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - C.
Judecătoria Cornetu, prin încheierea din 19 martie 2013 a dispus scoaterea cauzei de pe rolul instanţei şi, în temeiul art. 23 alin. (4) raportat la art. 3 din Legea 2/2013, a trimis dosarul pe cale administrativă, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Brăila.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în aplicarea dispoziţiilor art. 101 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Judecătoria Brăila, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 4843 din 21 iunie 2013 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Cornetu. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
A reţinut, în esenţă, că Legea nr. 2/2013, care a modificat art. 101 din O.G. nr. 15/2002 se aplică numai plângerilor formulate şi înregistrate după intrarea în vigoare a legii.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravenţiilor prevăzute la art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Prin dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 101, potrivit căruia: "prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul."
Dispoziţiile art. 101mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispoziţiile Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ. 1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competenţă, nu şi celor în curs de soluţionare.
Soluţia se impune şi în raport de interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal (nu şi în materia contravenţională) şi cu indicarea instanţelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi curţile de apel.
În cauza supusă analizei, se constată că plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul unei judecătorii, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, anume la data de 5 februarie 2012, caz în care competenţa materială de soluţionare revine, potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborat cu ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Cum, contravenţia a fost săvârşită în localitatea Glina, judeţul Ilfov aflată în circumscripţia Judecătoriei Cornetu acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4802/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 4804/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
