ICCJ. Decizia nr. 481/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 481/2013
Dosar nr. 35314/301/2012
Şedinţa Camerei de consiliu din 7 februarie 2012
Prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 4179/270/2012, contestatorul SC O.P. SA a solicitat în contradictoriu cu intimaţii D.V. şi BEJ B.J. anularea Somaţiei nr. 101/2012 şi a Procesului verbal nr. 101/2012 emise de BEJ B.J., anularea Raportului de expertiză judiciară extracontabilă din data de 27 iulie 2012 întocmit de M.O.G. şi anularea adreselor de înfiinţare a popririi emise de BEJ B.J. nr. 84- 127/2012 către BCR şi înregistrată sub nr. 47615 la 1 august 2012 şi nr. 128- 149/2012 către BCR şi înregistrată sub nr. 47618 la 1 august 2012.
Judecătoria Oneşti, prin Sentinţa civilă nr. 2928 de la 27 septembrie 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei sector 3 Bucureşti, cu motivarea că, în ciuda afirmaţiilor intimaţilor, împrejurarea că această instanţă a fost cea care a încuviinţat executarea silită nu prezintă relevanţă sub aspectul menţinerii competenţei instanţei iniţiale, ca instanţă de executare, pe tot parcursul executării silite, în condiţiile art. 373 C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 16994 de la 2 noiembrie 2012, Judecătoria sectorului 3 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare în favoarea Judecătoriei Oneşti, reţinând că această instanţă nu este competentă a soluţiona prezentul dosar, nefiind instanţă de executare, care, în speţa de faţă, este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se realizează executarea, respectiv Judecătoria Oneşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată dedusă judecăţii, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Oneşti, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 400 C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, regula de competenţă prevăzută de articolul anterior menţionat constituind o excepţie de la regula înscrisă în art. 2 C. proc. civ. referitoare la competenţa după valoare.
În materia popririi, în lipsa unui text de lege special, sunt aplicabile dispoziţiile art. 400 coroborate cu art. 373 alin. (3) C. proc. civ. conform cărora „instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite".
Din dispoziţiile legale incidente, rezultă că, în speţa dedusă judecăţii, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia având ca obiect anularea anumitor acte emise în cadrul procedurii de executare silită este instanţa de executare, respectiv Judecătoria Oneşti, aceasta fiind cea care a încuviinţat executarea silită şi în circumscripţia căreia se realizează executarea.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 22 C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Oneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 480/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 538/2013. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
