ICCJ. Decizia nr. 4814/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4814/2013
Dosar nr. 8020/303/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 24 octombrie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 19 decembrie 2011 a fost sancţionat contravenientul D.I. pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 25 iunie 2011 a circulat fără a deţine rovinietă valabilă pe DN 7 km 188+900m, Seaca, judeţul Vâlcea.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 18 ianuarie, contravenientul a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - C.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin Sentinţa civilă nr. 2085 din 22 februarie 2012 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, reţinând că, în speţă, contravenţia a fost săvârşită pe raza localităţii Seaca, jud. Vâlcea, localitate arondată în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, este competentă instanţa de la locul săvârşirii contravenţiei.
Judecătoria Brezoi, prin Sentinţa civilă nr. 1383 din 19 martie a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, în aplicarea dispoziţiilor art. 101din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, reţinând că, în raport de aceste dispoziţii legale, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin Sentinţa nr. 6299 din 20 iunie 2013 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Brezoi. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
A reţinut, în esenţă, că Legea nr. 2/2013, care a modificat art. 101 din O.G. nr. 15/2002 se aplică numai plângerilor formulate şi înregistrate după intrarea în vigoare a legii.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravenţiilor prevăzute la art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Prin dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 101, potrivit căruia: "prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul."
Dispoziţiile art. 101mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispoziţiile Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ. 1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competenţă, nu şi celor în curs de soluţionare.
Soluţia se impune şi în raport de interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal (nu şi în materia contravenţională) şi cu indicarea instanţelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi curţile de apel.
În cauza supusă analizei, se constată că plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul unei judecătorii, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, anume la data de 18 ianuarie 2012, caz în care competenţa materială de soluţionare revine, potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborat cu ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Cum, contravenţia a fost săvârşită în localitatea Seaca, judeţul Vâlcea aflată în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4813/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4835/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
