ICCJ. Decizia nr. 4858/2013. Civil. Acţiune în contrafacere. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 4858/2013

Dosar nr. 16086/3/2011

Şedinţa publică din 29 octombrie 2013

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02 martie 2011, reclamanta SC Editura T.A.B.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi SC P. SRL, să se constate că mărfurile comercializate aduc atingere drepturilor reclamantei asupra mărcii combinate „M.", să se dispună, conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, republicată, interzicerea: aplicării semnului „M." pe produse sau pe ambalaje; oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop, oferirea sau prestarea serviciilor sub marca „M."; punerea în liberă circulaţie, exportul, importul, precum şi acordarea oricărei alte destinaţii vamale, aşa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, a produselor sub marca „M."; utilizarea mărcii „M." pe documente sau pentru publicitate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1825 din 26 octombrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia tardivităţii cererii de anulare a mărcii M. nr. AA, a respins, ca tardiv formulată, acţiunea şi a disjuns soluţionarea cererii de anulare a mărcii M. nr. BB.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, iar, prin decizia civilă nr. 6A din 17 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia tardivităţii declarării apelului, invocată de intimată prin întâmpinare, şi, în consecinţă, a respins, ca tardiv declarată această cale de atac.

Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut următoarele:

Hotărârea primei instanţe a fost comunicată către reclamantă la data de 19 decembrie 2011, astfel cum rezultă din cuprinsul dovezii de comunicare a sentinţei apelate.

Conform dispoziţiilor art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, împlinindu-se la data de 04 ianuarie 2012.

În cauză, cererea de apel a fost depusă la 12 ianuarie 2012, cu depăşirea termenului prevăzut de lege, iar motivele de apel au fost depuse printr-un memoriu separat, la 02 noiembrie 2012.

În combaterea excepţiei tardivităţii declarării apelului, apelanta a depus un document emis prin fax, din data de 28 decembrie 2011, prin care se confirmă expedierea unui înscris de o pagina către numărul de fax al secţiei a IV-a civilă, din cadrul Tribunalului Bucureşti, în cuprinsul confirmării de expediere menţionându-se că documentul a fost primit de către destinatar.

Acest document a fost expediat de la sediul SCA C.R. şi asociaţii nr. de fax XXX, societate care nu are nicio calitate în cauză.

Potrivit adresei emise de Tribunalul Bucureşti - Biroul de informare şi relaţii publice, rezultă că în perioada 28 decembrie 2011-31 decembrie 2011 nu a funcţionat faxul secţiei a IV-a civilă.

În cauză, apelanta nu făcut dovada trimiterii prin fax la 28 decembrie 2011 a înscrisului - declaraţie de apel, întrucât în cuprinsul documentului depus nu există suficiente elemente de identificare pentru ca instanţa să-şi poată forma convingerea în sensul că actul respectiv provine de la aceasta şi că are conţinutul unei declaraţii de apel. În documentul de confirmare a trimiterii faxului se menţionează denumirea şi numărul de fax al unei societăţi care este teiţ faţa de partite în cauză şi nu are calitatea de reprezentant al reclamantei.

Or, apelanta avea posibilitatea verificării primirii faxului expediat de către destinatar, iar, în situaţia infirmării, aceasta se afla înăuntrul termenului de declarare a apelului pentru a trimite un nou fax cu cererea de apel sau a depune această cerere prin poştă sau direct ia registratura Tribunalului Bucureşti. Reclamanta nu a depus niciun fel de diligente pentru a se încredinţa că cererea de apel a ajuns ia destinatar în termenul legal.

Mai mult, în situaţia în care apelanta ar fi apreciat totuşi că cererea sa de apel a ajuns prin fax la destinatar, nu există nicio justificare pentru depunerea unei noi declaraţii de apel prin serviciul de registratura la 12 ianuarie 2012, după depăşirea termenului de 15 zile de declarare a apelului.

În termen legal a declarat recurs reclamanta SC Editura T.A.B.P. S.R.L., în drept invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că declaraţia de apel a fost trimisa prin fax la data de 28 decembrie 2011 (miercuri), în perioada sărbătorilor de iarnă şi nu a avut niciun motiv să pună la îndoială transmiterea pe aceasta cale a cererii.

Aşa cum rezultă din dovada ataşată la dosar şi cum, de altfel, se reţine şi în decizia recurată, raportul transmisiei arată că faxul a fost primit la instanţa. După cum se ştie, în cazul nefuncţionâni aparatului, se trimite automat un mesaj corespunzător expeditorului.

În speţă, instanţa de apel a constatat în mod greşit că apelul a fost declarat la data de 12 ianuarie 2012, parţial ignorând dovezile administrate, parţial interpretându-le în alt sens decât cel lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora.

Motivul pentru care s-a declarat un nou apel la data de 12 ianuarie 2012 este tocmai faptul că, în urma verificării la instanţă în acea zi, efectuată cu scopul de a afla dacă dosarul a fost înaintat către Curtea de Apel Bucureşti, atât la arhivă, cât şi la registratură, a rezultat că cererea iniţială, trimisă pe fax, nu apărea înregistrată, deşi trecuseră mai mult de doua săptămâni. Acest fapt nu poate fi reţinut decât ca un demers suplimentar în exercitarea şi ocrotirea drepturilor procedurale ale apelatei, iar nu ca o declaraţie de apel tardivă. Fără aceasta cerere, dosarul nu ar fi plecat de la Tribunalul Bucureşti către Curtea de Apei.

În cauză, instanţa de apel a rămas în pronunţare fără a considera necesară punerea, în prealabil, în discuţie a problemei expeditorului, respectiv S.C.A. C.R. şi asociaţii, cu care titularul C.l.A. O.M. (J.C., în prezent) are semnată o convenţie de conlucrare, făcând parte de şapte ani dintre asociaţii seniori ai societăţii de avocaţi, aspect ce urmează a fi dovedit eu înscrisuri.

Considerându-se că susnumita societate de avocaţi nu avea calitate în dosar, se impunea repunerea cauzei pe roi în vederea solicitării de lămuriri, conform art. 151 C. proc. civ., cu privire la înscrisurile depuse în combaterea excepţiei tardivităţii declarării apelului, eventual şi pe problema calităţii de reprezentant al apelantei a expeditorului afişat de către fax.

În mod greşit instanţa a considerat că apelanta avea posibilitatea verificării primirii faxului în termenul de declarare a apelului (până pe 04 ianuarie 2012), pentru ca, ulterior, aceasta să trimită un nou fax sau să depună prin poşta/registratură cererea. Rezulta că, în viziunea instanţei de apel, orice metoda ar ft fost folosită pentru transmiterea de documente către instanţa, incertitudinea plana oricum asupra siguranţei acesteia şi asupra ajungerii documentelor la destinaţie.

Numai dacă demersurile apelantei ar fi avut loc la o distanţa mare de timp faţă de expirarea termenului de apel, „motivarea" instanţei ar fi fost justificată de o reală tardivitate, însă, în cauza de faţă, toate cererile au fost formulate şi depuse în mai puţin de 2 săptămâni de la expirarea termenului, care a avut loc imediat după vacanţa de iarnă.

Plecând de la o premisă greşită, infirmată de probele depuse, că apelul a fost declarat la data de 12 ianuarie 2012, instanţa de apel a ajuns să aplice în mod eronat prevederile art. 284 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la termenul de apel.

Apelanta a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întatcât nu s-a intrat în cercetarea fondului.

În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depus un înscris, prin fax, din care reiese că doamna avocat O.J.C., fostă M., colaborează pe bază de contract cu SCA C.R. şi asociaţii din anul 2006 şi utilizează facilităţile de comunicare ale biroului.

Examinând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente;

Deşi recurenta indică, ca temei juridic pentru calea de atac exercitată, dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., făcând referiri la ignorarea dovezilor administrate, la interpretarea acestora într-un alt sens decât cel lămurit şi vădit neîndoielnic ori la aplicarea greşită a prevederilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că analiza legalităţii hotărârii recurate poate fi făcută, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care se invocă încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

C. proc. civ. reglementează posibilitatea transmiterii cererilor şi a tuturor actelor de procedură prin fax. Astfel, art. 86 alin. (3) C. proc. civ. prevede că „în cazul în care comunicarea prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovada de primire sau prin alîe mijloace ce asigura transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia“. Este de necontestat ca fax-ul reprezintă un astfel de mijloc tehnic.

Articolul citat se aplică pentru identitate de raţiune şi în cazul comunicării actelor de sesizare a instanţelor judecătoreşti de către reclamanţi nu doar în cazul comunicărilor de acte de procedură de către instanţa de judecata către justiţiabil.

Acest fapt este confirmat în mod expres de art. 93 alin. (1) din Hotărârea nr. 387/2005, modificată, pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti emisă de Consiliul Superior al Magistraturii.

Rezultă, deci, din coroborarea acestor dispoziţii legale că legea permite transmiterea cererilor de judecată şi prin fax, iar, pornind de la această premisă mai rămâne de stabilit în cauza pendinte dacă menţiunile de pe cererea de apel tipărite de aparatul fax prin intermediul căruia s-a efectuat transmiterea acesteia reprezintă sau nu o dată certă în sensul art. 1182 C. civ. raportat la art. 86 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 94 alin. (2) din Hotărârea nr. 387/2005, modificată.

În cazul transmiterii, respectiv comunicării actelor de procedură legea lărgeşte în mod expres conţinutul noţiunii de dată certă prevăzută de art. 1182 C. civ., în sensul că enumera şi alte cazuri în care data scripturii private face credinţa contra terţelor persoane interesate, şi anume la data menţionată în evidenţele (informatizate) prestatorului de serviciu tip fax.

Nu trebuie deci confundată data imprimată de aparatul fax care efectuează transmiterea actului cu data menţionată în evidenţele prestatorului de serviciu ca fiind data la care s-a efectuat realmente transmiterea fax-ului.

În speţă, nu se află la dosar originalul actului transmis prin fax, care să aibă data imprimată de aparatul fax care efectuează transmiterea actului, ci doar dovada transmiterii faxului, echivalentă cu confirmarea prestatorului de serviciu că s-a efectuat transmiterea fax-ului.

Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 1825 din 26 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia civilă, a fost comunicată reclamantei la data de 19 decembrie 2011.

Conform art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune astfel, aşa încât acesta se împlinea, în cauza de faţă, calculat potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., la data de 04 ianuarie 2012.

Reclamanta a depus, în dovedirea datei declarării apelului, dovada transmiterii faxului, respectiv raportul transmis prin fax pentru o pagină către numărul de telefon YYY (ce aparţine Tribunalului Bucureşti), din care rezultă că actul a fost comunicat, în această modalitate, la data de 28 decembrie 2011, primind şi continuarea de primire „OK", de la SCA C.R. şi asociaţii, societate cu care avocatul reclamantei colaborează pe bază de contract din anul 2006, având şi posibilitatea să utilizeze facilităţile de comunicare ale SCA.

Chiar dacă în cuprinsul documentului ataşat în dosarul de apel nu există elemente clare de identificare a conţinutului actului transmis, se deduce însă, din coroborarea cu celelalte acte din dosar (inclusiv cererea de apel), că reclamanta a exercitat în termen calea de atac împotriva hotărârii instanţei de fond.

Împrejurarea că în perioada 28 decembrie 2011-31 decembrie 2011 nu a funcţionat faxul instanţei, conform relaţiilor prezentate de Tribunalul Bucureşti, nu justifică măsura dispusă de Curtea de Apel, în condiţiile în care nu se precizează ora de întrerupere a funcţionării, iar, pe răspunsul de confirmare a transmiterii, indicat mai sus, apare ora de comunicare ca fiind 11:55 (în perioada celor 8 ore de program).

În cazul în care aparatul nu ar fi funcţionat, pe înscrisul doveditor nu putea fi indicată menţiunea „OK", ci un mesaj corespunzător de neefectuare a procedurii de comunicare prin fax.

Depunerea unei noi declaraţii de apel, înregistrată la 12 ianuarie 2012, cum reţine instanţa de apel, nu conduce ta concluzia dovedirii relei credinţe a apejantei-reclamante faţă de probele deja administrate, în măsura în care aceasta astfel a dorit să-şi exercite drepturile procedurale în cauză.

Reţinând toate aceste argumente, Înalta Curte apreciază că documentul trimis prin fax la 28 decembrie 2011 reprezintă dovada declarării în termen a apelului, astfel încât în mod greşit instanţa de apel a admis excepţia tardivităţii acestei căi de atac.

În aceste condiţii este întemeiat motivul de recurs din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi, întrucât nu s~a intrat în cercetarea fondului de către instanţa de apel, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta SC Editura T.A.B.P. SRL, va casa decizia recurată şi va trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi Curte de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC Editura T.A.B.P. SRL împotriva deciziei nr. 6A din data de 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Casează decizia şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi Curte de Apel.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4858/2013. Civil. Acţiune în contrafacere. Recurs