ICCJ. Decizia nr. 524/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 524/2013
Dosar nr. 32554/3/2010
Şedinţa publică din 7 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 iulie 2010 la Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă reclamantul B.R.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună acordarea valorii de circulaţie a imobilului din Str. Washington, cumpărat în anul 1988 în baza Legii nr. 112/1995.
Prin sentinţa civilă nr. 1095 din 3 iunie 2011 Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a respins acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, respins prin decizia civilă nr. 189/A din 7 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs.
Recurentul-reclamant nu a indicat motivele de nelegalitate potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., susţinând în cererea de recurs că a fost privat de beneficiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 1/2009.
La termenul de judecată din 7 februarie 2013 înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, dat fiind că susţinerile recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanţă, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., reţinând cauza spre soluţionare pe acest aspect.
Faţă de excepţia invocată din oficiu înalta Curte apreciază că este întemeiată şi o va admite ca atare, pentru următoarele considerente:
În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei, care face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.
Critica invocată nu este susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs, iar sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
Cum recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ. şi cum criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, urmează a se constata nulitatea recursului, conform art. 302 lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul B.R.A. împotriva deciziei civile nr. 189/A din 7 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 523/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 525/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|