ICCJ. Decizia nr. 527/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 527/2013
Dosar nr. 1061/117/2007
Şedinţa publică din 7 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 599 din 08 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. 1061/117/2007, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului C.F. şi respinsă acţiunea acestui reclamant, fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.
A fost respinsă acţiunea reclamantei C.M.S. în contradictoriu cu pârâţii C.L. Gilău şi Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta C.M.S. împotriva pârâtului S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA şi, în consecinţă:
S-a dispus modificarea parţială a hotărârii nr. 42/2006 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în sensul că a fost stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, situat în Gilău, tarla 19, parcela 12, număr cadastral 2369, teren în suprafaţă de 2.657,02 m.p., la suma de 265,702 lei şi a fost obligat pârâtul să achite reclamantei această sumă.
În considerentele acestei sentinţe, tribunalul a reţinut că, prin hotărârea nr. 42 din 15 august 2006 a C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 57.111,49 lei, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 16.207,82 euro, pentru imobilul expropriat situat în Gilău, arabil tarla 19, parcela 12, în suprafaţă de 2.657,02 m.p., identificat prin număr cadastral 2369.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de experţii F.V., G.P. şi T.M., s-a stabilit ca valoarea de circulaţie a terenului în litigiu este de 100 lei/m.p. (24 euro/m.p.).
Conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată de instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator si nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.
Faţă de cele ce preced, instanţa a considerat că experţii au stabilit în mod corect cuantumul despăgubirii la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii, raportat la metodele de calcul folosite şi ţinând cont de preţul cu care se vând în mod obişnuit terenurile din loc. Gilău în zona în care se află terenul în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel, în termen legal, pârâtul, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acţiunii.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 302/ A/l din 1 noiembrie 2010, pronunţată în dosar nr. 1061/117/2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 599 din 8 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. 1061/117/2007, care a fost menţinută.
Pârâtul apelant a fost dat în debit pentru diferenţa de 80 lei pentru raportul de expertiză efectuat în apel.
În raport cu actele depuse de părţi, experţii au efectuat o nouă evaluare, stabilind o valoare de 20 Euro/m.p., însă această evaluare se raportează la data de 12 octombrie 2010 şi nu la data întocmirii expertizei în faţa primei instanţe, necontrazicând, astfel, concluziile acesteia.
În apel, ambele părţi au depus la dosar contracte autentice de vânzare cumpărare, respectiv hotărâri judecătoreşti de stabilire a despăgubirilor pentru alte terenuri din zonă, contractul de vânzare cumpărare depus de reclamantă fiind din anul 2008 şi având ca obiect un teren cu valoarea de 187,74 lei/m.p., iar sentinţa civilă, rămasă irevocabilă, din acelaşi an, având ca obiect un teren cu valoarea de 123,586 lei/m.p., ambele valori fiind mai mari decât cele stabilite prin expertiza de evaluare în primă instanţă şi completarea din apel.
Din toate aceste considerente, Curtea a apreciat că valoarea terenului expropriat stabilită de prima instanţă este corectă, motiv pentru care, în temeiul art. 296 C. proc. civ., apelul pârâtul a fost respins ca nefondat.
Pentru că nu a achitat diferenţa pentru completarea la raportul de expertiză dispusă în apel, pârâtul a fost dat în debit cu suma de 800 lei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia civilă nr. 7587 din 27 octombrie 2011, pronunţată în dosar nr. 1061/117/2007, a admis recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 302/ A/l din 1 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, care a fost casată în întregime, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că, în rejudecare, va trebui să se dispună efectuarea unui noi raport de expertiză în condiţiile procedurale şi de substanţă ale Legii nr. 33/1994.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. 1061/117/2007*, apelul a fost apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 315 C. proc. civ., în rejudecare, Curtea de Apel Cluj a dispus efectuarea unei noi expertize de evaluare a imobilului în litigiu, care a făcut obiectul exproprierii, de către o comisie de experţi, formată din experţi evaluatori M.D., L.S.N. şi Ş.M.R., obiectivele acestei expertize fiind stabilite în şedinţa publică din 16 februarie 2012, expertiză care să fie întocmită în conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi care să aibă în vedere şi tranzacţiile autentice de vânzare-cumpărare din anii 2008 - 2009 depuse la dosar, în acest sens, fiind de altfel şi îndrumările deciziei de casare a Instanţei Supreme.
Reclamantul a contestat hotărârea de expropriere în instanţă sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite, prima instanţă, respectiv, Tribunalul Cluj, stabilind că despăgubirile reale cuvenite reclamantului pentru imobilul expropriat sunt în sumă de 265.702 RON, conform evaluării efectuate de experţii F.V., P.G. şi M.T., prin expertiza întocmită în iunie 2009, şi completată apoi printr-o completare la expertiză în octombrie 2010.
Noua expertiză dispusă în cauză a stabilit faptul că despăgubirile în sumă de 57.111,49 lei, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 16.207,82 Euro, menţionate în Hotărârea de expropriere nr. 42 din 15 august 2006, nu reprezintă valoarea reală a terenului expropriat la data exproprierii, în luna august 2006, după aprecierea comisiei de experţi, valoarea reală a terenului expropriat prin Hotărârea nr. 42 din 15 august 2006 fiind la data de 16 august 2006 în sumă de 119.566 Euro, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 421.494 RON (la un curs B.N.R. de 3,5252 RON/1 Euro).
A rezultat, aşadar, cu evidenţă faptul că la data emiterii Hotărârii de expropriere nr. 42 din 15 august 2006 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nu a stabilit în mod real despăgubirile cuvenite reclamantului pentru terenul expropriat, aceste despăgubiri stabilite de comisie nereflectând valoarea reală a terenului expropriat la data exproprierii.
Prin noua expertiză dispusă de Curtea de Apel Cluj în rejudecare, Comisia de experţi a stabilit că la data de 29 martie 2012, dată care reprezintă momentul efectuării acestei noi expertize de evaluare, valoarea terenului expropriat este de 267.270 RON, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 61.108 Euro, la un curs B.N.R. de 4,3737 RON/1 Euro.
Prin urmare, Curtea a constatat că valoarea terenului expropriat la data efectuării noii expertize de evaluare, dispusă prin îndrumarul deciziei de casare a Înaltei Curţi, 29 martie 2012, expertiză care respectă prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, este sensibil mai mare decât despăgubirile stabilite în favoarea reclamantului prin hotărârea primei instanţe.
S-a conchis că valoarea care se impune a fi luată în considerare în prezenta cauză, cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat, este cea de la data efectuării raportului de expertiză, 29 martie 2012, de 267.270 RON, aşa cum pretinde, de altfel, şi art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Or, această valoare de 267.270 RON, este sensibil mai mare decât valoarea stabilită prin hotărârea fondului de 265.702 RON.
Aşa fiind, Curtea a constatat că este nefondat apelul pârâtului, apel prin care s-a criticat cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârea primei instanţe.
În temeiul art. 20 şi art. 23 din O.G. nr. 2/2000, pârâtul apelant a fost obligat să plătească onorariile definitive încuviinţate de către instanţă, restante, pentru experţii evaluatori, după cum urmează:
- suma de 1160 lei pentru expertul M.D.;
- suma de 1100 lei pentru expertul Ş.M.R.;
- suma de 1500 lei pentru expertul L.S.N., împotriva deciziei civile nr. 54/ A din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA care a susţinut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Se solicită soluţia casarea deciziei doar pentru ipoteza în care se apreciază că modificarea hotărârii recurate nu este posibilă decât în condiţiile administrării unei noi probe cu expertiză tehnică judiciară.
Decizia civilă nr. 54/A/2012 a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în susţinerea recursului invocându-se art. 3 04 pct. 9 teza ultima C. proc. civ.
Curtea de Apel Cluj a pronunţat hotărârea cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994 şi art. 315 Cod de procedură civilă.
Art. 9 din Legea nr. 198/2004 reglementează cele două ipoteze în care persoana expropriată se poate adresa instanţei de judecată.
Art. 26 din Legea nr. 33/1994 stabileşte modalitatea prin care se pot determina despăgubirile pe cale judiciară, pentru terenurile ce fac obiectul exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Se consideră că raportul de expertiză contrazice concluziile instanţei de apel întrucât experţii judiciari au stabilit cuantumul despăgubirii utilizând metoda comparaţiei prin bonitare şi nu în funcţie de tranzacţii autentice de vânzare-cumpărare aşa cum prevăd dispoziţiile art. 26 din Legea 33/1994. Aşadar, instanţa de control judiciar a apreciat în mod nelegal că în speţă au fost respectate dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 3/1994.
Toate acele contracte au fost înlăturate în mod neîntemeiat de către instanţa de fond şi mai apoi de instanţa de apel, deşi în baza acestora se putea răspunde legal de a evalua terenul în litigiu în funcţie de tranzacţii autentice.
Se subliniază faptul că instanţa de control judiciar nu era obligată să accepte concluziile unui raport de expertiză vădit nelegal, având posibilitatea şi mai mult obligativitatea, în virtutea rolului activ, să discearnă în privinţa dovezilor administrate.
Deşi instanţa de control judiciar a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză trebuie subliniat că dispoziţiile de îndrumare nu s-au limitat numai la acest aspect, ci au arătat faptul că evaluarea trebuie să se bazeze în mod imperativ pe tranzacţii autentice încheiate la momentul de referinţă stabilit de legiuitor (data întocmirii raportului).
În schimb, instanţa de apel a preferat să dea prioritate unui raport de expertiză întemeiat pe metoda bonitării, o tehnică pur statistică care nu poate releva decât valoarea administrativă a terenului în litigiu.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Criticile invocate de recurentul pârât S.R. prin C.N.A.D.N. se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
Instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile legale incidente şi anume art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 16 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994, precum şi art. 315 C. proc. civ.
Astfel, prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 7587 din 27 octombrie 2011 s-a admis recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N., a fost casată hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua un nou raport de expertiză.
Dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., prevăd că „În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. Din analiza acestor dispoziţii rezultă că hotărârea instanţei de recurs este obligatorie asupra modului în care instanţa de recurs a rezolvat problema de drept din speţă şi asupra modalităţii de a se administra anumite probe.
În cauză, instanţa de apel a respectat dispoziţiile obligatorii ale deciziei de casare, astfel că nu pot fi primite criticile recurentului S.R. sub acest aspect.
Nici susţinerile recurentului S.R. în privinţa interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994 nu pot fi primite.
Instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994 conform cărora, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa,vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate.
Criticile recurentului S.R. privind eronata stabilire a cuantumului despăgubirilor nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate.
Corect s-a stabilit de instanţa de apel că sunt nefondate susţinerile pârâtului apelant în sensul că despăgubirile stabilite de prima instanţă nu ar reflecta valoarea reală a imobilului expropriat. Astfel, s-a reţinut că, chiar dacă, la data exproprierii efective a imobilului litigios, în luna august 2006, valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru terenul expropriat era mult mai mare, respectiv de 119.566 Euro, echivalentul în lei al sumei de 421.494 RON, conform concluziilor comisiei de experţi care au efectuat raportul de expertiză în rejudecare, totuşi, Curtea a constatat că nu se poate stabili cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat această sumă, întrucât, pe de o parte, reclamantul nu a apelat hotărârea primei instanţe sub aspectul cuantumului despăgubirilor, iar pe de altă parte, art. 26 din Legea nr. 33/1994 impune instanţei să ia în considerare valoarea terenului expropriat la data efectuării expertizei.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ.,se va menţine decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 54/ A din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 528/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 526/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
