ICCJ. Decizia nr. 5281/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5281/2013
Dosar nr. 2609/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 noiembrie 2013
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2011, reclamantul D.C.Ş., domiciliat în Deva, judeţul Hunedoara, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere, cu sediul în Deva, judeţul Hunedoara, a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 19101 din 31 decembrie 2010, emisă de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale.
Prin Sentinţa nr. 1716/LM din 30 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000.
Prin Sentinţa nr. 8371 din 01 octombrie 2013, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Tribunalului Hunedoara, în raport de dispoziţiile art. 154 (1) din Legea nr. 263/2010 şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are ca obiect contestaţie împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, emisă de o casă sectorială de pensii şi anume, Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 22 februarie 2011.
La data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi asigurări sociale, care, în art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 22 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Hunedoara.
În raport de data sesizării instanţei, respectiv 22 februarie 2011, competenţa de soluţionare a litigiului, în raport cu prevederile art. 154 (1) din Legea nr. 263/2010, revine tribunalului în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5280/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5312/2013. Civil. Ordonanţă... → |
|---|
