ICCJ. Decizia nr. 5285/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5285/2013
Dosar nr. 15292/1748/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 noiembrie 2013
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R12 nr. 0288281 din 02 mai 2012 a fost sancţionată contravenienta D.A.A.M. pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 13 martie 2012 a circulat, fără a deţine rovinietă valabilă, pe Autostrada A2 km 12+450 m, în zona localităţii Glina, judeţul Ilfov.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Feteşti şi disjunsă la data de 15 noiembrie 2012, formându-se un nou dosar, respectiv Dosarul nr. 8456/229/2012, contravenienta D.A.A.M. a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit de intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (C.N.A.D.N.R. - S.A.) CESTRIN.
Prin Sentinţa nr. 4806 din 13 decembrie 2012, Judecătoria Feteşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere că din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei, rezultă faptul că fapta contravenţională a fost săvârşită pe raza teritorială a localităţii Glina, jud. Ilfov, are se află în raza teritorială a Judecătoriei Cornetu.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de soluţionare a plângerilor contravenţionale aparţine judecătoriei în raza teritorială a căreia a fost săvârşită contravenţia.
Prin Sentinţa nr. 2928 din data de 22 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu, faţă de excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Constanţa. Instanţa a reţinut că, faţă de dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, act normativ care a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, Judecătoria Cornetu nu mai este competentă să soluţioneze plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie, deoarece domiciliul petentei se află în Constanţa.
Pentru stabilirea competenţei, a avut în vedere şi dispoziţiile H.G. nr. 337 din 09 iunie 1993, pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi a parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, conform cărora "procesele în primă instanţă, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite, (...) se judecă de instanţele devenite competente să le judece", în sfera acestora putând fi incluse şi cauzele în materie contravenţională.
Prin Sentinţa nr. 10816 din 06 septembrie 2013, Judecătoria Constanţa, la rândul său, a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, privind soluţionarea plângerii contravenţionale şi a declinat cauza spre competentă soluţionare în favoarea Judecătoriei Cornetu şi, constatând că a intervenit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru rezolvarea acestuia.
Instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie, prin care s-a reţinut săvârşirea faptei sancţionate de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 este judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională.
Judecătoria Constanţa a mai reţinut şi faptul că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, acestea au în vedere, în mod restrictiv, numai procesele în materia contenciosului administrativ, nu şi pe cele în materie contravenţională.
Pentru considerentele de mai sus, instanţa a apreciat că sunt aplicabile prezentei cauze prevederile dispoziţiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001, în vigoare la data sesizării, respectiv 29 mai 2012, Judecătoriei Feteşti, acesteia revenindu-i competenţa de soluţionare a cauzei.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravenţiilor prevăzute la art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Prin dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispoziţiile art. 10 din O.G. 15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 101, potrivit căruia: "prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul."
Dispoziţiile art. 101mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispoziţiile Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ. 1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competenţă, nu şi celor în curs de soluţionare.
Soluţia se impune şi în raport de interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal (nu şi în materia contravenţională) şi cu indicarea instanţelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi curţile de apel.
În cauza supusă analizei, se constată că plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul unei judecătorii, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, anume anterior datei de 15 noiembrie 2012, caz în care competenţa materială de soluţionare revine, potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborat cu ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Cum, contravenţia a fost săvârşită în localitatea Glina, judeţul Ilfov, aflată în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5216/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5286/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
