ICCJ. Decizia nr. 540/2013. Civil. Reziliere contract. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 540/2013
Dosar nr. 2819/1/2012
Şedinţa de la 7 februarie 2013
Prin Decizia civilă nr. 2531 din 5 aprilie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâtul B.D.R. împotriva Deciziei nr. 31 Ap din 25 februarie 2011a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, cu excepţiile prevăzute de lege, se timbrează în raport cu criteriile stabilite de art. 2 şi 3.
Art. 11 din Legea nr. 146/1997 statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care se exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.
Aplicând aceste dispoziţii legale, instanţa de recurs a dispus obligarea recurentului la plata sumei de 5369,31 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, recurentul fiind citat cu această menţiune pentru termenul de judecată din 29 martie 2012, aşa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 47-48 din dosarul de recurs.
La data de 28 martie 2012, recurentul a depus taxa judiciară de timbru de 2690, 67 RON achitată cu chitanţa din 27 martie 2012, taxa judiciară de timbru de 1339,32 RON achitată cu chitanţa din 20 decembrie 2010 şi taxa judiciară de timbru de 1339,32 RON achitată cu chitanţa din 20 ianuarie 2011, aceste chitanţe însumate reprezentând cuantumul total al taxei judiciare de timbru, respectiv 5369,31 RON.
S-a reţinut că prin încheierea din camera de consiliu din 28 octombrie 2010, pronunţată în faza procesuală a apelului (fila 82 dosar apel), s-a încuviinţat cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de apelantul pârât B.D.R. şi s-a dispus eşalonarea plăţii sumei de 5.359,31 RON reprezentând taxă judiciară de timbru pentru apel în 4 rate lunare, respectiv, câte 1339,32 RON, începând cu luna noiembrie 2010, rate scadente în data de 20 a fiecărei luni.
În aceste împrejurări, s-a reţinut că cele două chitanţe, în cuantum de câte 1339,32 RON fiecare, au fost plătite anterior datei declarării recursului, respectiv la 20 decembrie 2010 şi 20 ianuarie 2011 şi vizează, în raport de cuantumul şi data achitării lor, taxele judiciare de timbru aferente căii de atac a apelului, conform eşalonărilor la datele scadente stabilite prin încheierea de şedinţă sus-menţionată.
În plus, în confirmarea acestui aspect, este şi faptul că în dosarul instanţei de apel nu se regăsesc cele două chitanţe care au fost depuse în recurs.
Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alin. (3) al aceluiaşi text de lege prevede că neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
S-a mai reţinut că recurentului i s-a comunicat odată cu citaţia obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 5369,31 RON, aferentă căii de atac a recursului, iar acesta nu s-a conformat acestei obligaţii, în sensul că potrivit înscrisurilor doveditoare depuse a rezultat că a achitat numai 2690, 67 RON.
Împotriva acestei decizii B.D.R. a formulat contestaţie în anulare invocând dispoziţiile art 318 C. proc. civ.
În motivare a arătat că hotărârea contestată este viciată de o eroare materială. La data de 29 martie 2012 a depus nota de şedinţă prin care a solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării, cerere care nu i s-a încuviinţat şi, nefiind asistat de apărător, nu a avut cunoştinţă de împrejurarea că taxa de timbru achitată este insuficientă. S-a mai arătat că la dosar este depusă taxa de timbru de 5369,31 RON şi timbrul judiciar de 5 RON şi că, de altfel, taxa de timbru datorată în recurs este de 1/2 din taxa de timbru datorată la fond. Cum la instanţa de fond taxa de timbru a fost de 8.785 lei, 1/2 din această sumă reprezintă 4.392,5 RON.
Contestaţia în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente.
Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare specială (greşeală materială şi omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau casare).
Potrivit art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Prin urmare, acest text de lege reglementează situaţia când instanţa de recurs prin hotărârea contestată a admis sau a respins recursul fără ca aceasta, din greşeală, să analizeze unul sau mai multe motive de recurs.
În realitate, contestatorul este nemulţumit de modul cum a fost soluţionat recursul său, în sensul anulării ca insuficient timbrat, dar, pe calea contestaţiei în anulare nu se pot valorifica eventualele greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale, contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.
Fiind un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestaţie în anulare legiuitorul a avut în vedere greşelile materiale cu caracter procedural pe care instanţa le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă şi să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, ceea ce, din verificarea deciziei contestate nu se constată.
Astfel, instanţa a argumentat temeinic şi raportat la actele şi lucrările dosarului soluţia anulării recursului ca insuficient timbrat.
Greşeala materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanţa ar fi înţeles să interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs.
În consecinţă, nefiind întrunite dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare împotriva Deciziei civile nr. 2531 din 5 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatorul B.D.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 553/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 539/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
