ICCJ. Decizia nr. 539/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 539/2013
Dosar nr. 14207/3/2009
Şedinţa publică din 7 februarie 2013
Prin Sentinţa civilă nr. 873 din 26 mai 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, a respins acţiunea reclamantelor l.A. şi C.I.V. şi a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Finanţelor
Publice în contradictoriu cu chematul în garanţie SC H.N. SA.
Prin Decizia civilă nr. 55 A din 24 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul reclamantelor împotriva acestei sentinţe.
Împotriva acestei decizii reclamantele au declarat recurs.
Prin Încheierea din data de 17 noiembrie 2011 Înalta Curte a suspendat judecarea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna din părţile legal citate nu s-a prezentat în instanţă şi nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Părţile nu au cerut repunerea cauzei pe rol, aşa încât, la 17 decembrie 2012, din oficiu, s-a dispus citarea părţilor pentru a fi pusă în discuţie perimarea.
Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.
Potrivit art. 248 alin (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 1 an.
Se mai constată că în dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de prescripţie (art. 248 alin. (2) C. proc. civ.), să întrerupă (art. 249 C. proc. civ.) sau să suspende (art. 250 C. proc. civ.) acest termen.
În cauză, judecarea cererii de recurs a rămas în nelucrare, din vina părţilor o perioadă de timp mai mare de un an, aşa încât în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ. se va constata din oficiu că aceasta s-a perimat de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantele l.A. şi C.I.V. împotriva Deciziei nr. 55 A din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 540/2013. Civil. Reziliere contract.... | ICCJ. Decizia nr. 534/2013. Civil. Asigurări sociale. Recurs → |
|---|
