ICCJ. Decizia nr. 592/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 592/2013
Dosar nr. 50205/299/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 7 februarie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 25 iulie 2012, creditoarea SC G.C.P. SRL a solicitat învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin seria RNCB3AD nr. 0152239, scadent la 16 mai 2012, emis de SC S.G. SRL.
Prin Sentinţa civilă nr. 3918 din 23 august 2012 Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Răcari, reţinând că art. 10 pct. 3 C. proc. civ. stabileşte o competenţă alternativă, deopotrivă a instanţei domiciliului pârâtului şi a locului plăţii. Cum pe titlul executoriu nu este menţionat locul plăţii, competentă este instanţa de la sediul debitorului, respectiv Judecătoria Răcari.
Prin Sentinţa civilă nr. 891 din 12 septembrie 2011, Judecătoria Răcari a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând că sub aspectul competenţei teritoriale Legea nr. 58/1934 nu prevede norme speciale, urmând a se ţine seama de dispoziţiile art. 338 alin. (1) C. proc. civ. şi a se aplica normele de competenţă stabilite în Titlul 2 al Cărţii I a Codului de procedură civilă, care nu contravin naturii necontencioase a cererii. Dat fiind faptul că în lipsa unui pârât, dispoziţiile art. 5 C. proc. civ. nu îşi găsesc aplicarea, singura normă incidentă în cauză este cea prevăzută de art. 10 pct. 3 C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziţii, în cererile ce izvorăsc din cambie, cec sau bilet la ordin, competenţa revine instanţei locului de plată, fără a fi însă vorba de o competenţă teritorială alternativă, ci de una exclusivă, justificată tot de absenţa unui pârât, caracteristică procedurii necontencioase. Mai mult, potrivit prevederilor art. 106 coroborat cu art. 42 din Legea nr. 58/1934, biletul la ordin trebuie prezentat la plată la locul arătat în titlu ca fiind al plăţii, în speţă Bucureşti, plata urmând a fi efectuată în contul bancar al beneficiarului, deschis la BRD - Sector 1 Bucureşti.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 20126 din 2 noiembrie 2012, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Judecătoria Răcari şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că pe biletul la ordin a cărui învestire cu formulă executorie se solicită, nu s-a efectuat nicio menţiune cu privire la locul de plată, iar sediul emitentului este în localitatea Crovu, jud. Dâmboviţa. împrejurarea că banca beneficiarului biletului la ordin, respectiv Banca Română pentru Dezvoltare are sediul în Sectorul 1 Bucureşti nu este de natură să conducă la concluzia că locul plăţii ar fi în Sectorul 1 Bucureşti, în condiţiile din care din documentele bancare privind justificarea refuzului la plată reiese că petenta-creditoare are deschis cont la BRD - Sucursala Teiul Doamnei cu sediul în Sectorul 2. De aceea, instanţa a reţinut că niciunul din criteriile în funcţie de care se poate determina competenţa soluţionării acestei cereri nu determină competenţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Cum emitentul biletului la ordin îşi are sediul în localitatea Crovu, jud. Dâmboviţa, iar creditoarea a înţeles să se adreseze unei instanţe din Dâmboviţa, în baza art. 334 şi art. 5 C. proc. civ., a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Răcari, în a cărei rază se află şi sediul debitoarei.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Art. 61 alin. (3) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin dispune că judecătoria este competentă pentru a învesti cambia cu formulă executorie.
Învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin este necesară pentru declanşarea celei de-a doua faze a procesului civil.
Instanţa de executare se determină potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., aceasta fiind „judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor când legea dispune altfel".
Potrivit art. 105 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 58/1934 „(3) În lipsa unei arătări speciale, locul emisiunii titlului este socotit loc de plată şi în acelaşi timp loc al domiciliului emitentului. (4) Biletul la ordin care nu arată locul unde a fost emis, se socoteşte semnat în locul arătat lângă numele emitentului".
În speţă, biletul la ordin a cărui învestire cu formulă executorie se solicită, nu cuprinde nici locul emiterii şi nici locul plăţii.
Aşa fiind, faţă de împrejurarea că executarea silită se va face împotriva debitoarei SC N.G. SRL, cu sediul în localitatea Crovu, jud. Dâmboviţa, în raport cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin este judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului, respectiv Judecătoria Răcari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 610/2013. Civil. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 590/2013. Civil → |
|---|
