ICCJ. Decizia nr. 591/2013. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a-ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 591/2013
Dosar nr. 56021/3/2010
Şedinţa publică de la 14 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1261/2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor R.H.W., R.M. şi R.W. în contradictoriu cu pârâţii
Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş cu motivarea că temeiul de drept al acţiunii reclamanţilor, art. 5 din Legea nr. 221/2009 a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale.
Recursul declarat de reclamanţii R.H.W., R.M. şi R.W. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 1397R din 7 noiembrie 2011.
Împotriva acestei decizii reclamanţii R.H.W., R.M. şi R.W. au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii pretenţiilor formulate.
Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului, şi a reţinut:
Se constată că decizia civilă nr. 1397R din 7 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, este irevocabilă, fiind pronunţată în calea de atac a recursului exercitat împotriva hotărârii instanţei de fond, cu aplicarea dispoziţiilor art. 3 lit. e) şi art. 5 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi alin. (4) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Dispoziţiile art. 4 alin. (6) şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 astfel cum au fost modificate prin art. XIII din Legea nr. 202/2010, stabilesc că hotărârea pronunţată de tribunal este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.
Dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că pot fi atacate cu recurs hotărârile date fără drept de apel, hotărârile pronunţate în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, aceste dispoziţii fiind de referinţă în verificarea admisibilităţii recursului.
În speţă, raportând recursul declarat de reclamanţii R.H.W., R.M. şi R.W. la prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. se constată că acesta nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute limitativ de textul de lege menţionat, în legislaţia noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului la recurs.
Dând eficienţă acestor reglementări legale elaborate în scopul asigurării soluţionării cu celeritate a cauzelor, a principiului unicităţii recursului, precum şi principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi constatând că, în cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1397R din 7 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. este irevocabilă, fiind pronunţată într-o altă cale de atac a recursului, astfel că, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, aşa încât în raport cu aceste dispoziţii legale, recursul declarat apare ca fiind inadmisibil.
Aşa fiind, având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii de fond, Înalta Curte, în considerarea celor sus arătate şi în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii R.H.W., R.M. şi R.W. împotriva deciziei civile nr. 1397R din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 588/2013. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 598/2013. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
