ICCJ. Decizia nr. 610/2013. Civil. Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 610/2013
Dosar nr. 7323/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 8 februarie 2013
Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2011 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 7323/3/2011, contestatoarea R.F.D. a chemat în judecată pe intimata S.C. K.M.S. S.R.L., solicitând anularea deciziei de concediere emisă în temeiul art. 65 alin. (1) C. muncii, obligarea intimatei la plata a 12 salarii compensatorii în cuantum total de 123.792 RON şi obligarea intimatei la plata de daune morale de 40.000 RON.
Tribunalul Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 4353 din data de 10 mai 2012, a admis în parte cererea formulată de contestatoarea R.F.D.; a dispus anularea deciziei din data de 20 decembrie 2010 de încetare a contractului individual de muncă al contestatoarei, emisă de intimata S.C. K.M.S. S.R.L.; a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară concedierii începând cu data concedierii, 19 ianuarie 2011, şi până la data rămânerii irevocabile a hotărârii; a obligat intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata în temeiul contractului individual de muncă, de la data concedierii şi până la data rămânerii irevocabile a hotărârii; a respins cererile contestatoarei de obligare a intimatei la plata de daune materiale şi daune morale, ca neîntemeiate; a obligat intimata la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată de 4.230 RON, reprezentând onorariu avocaţial parţial.
Împotriva acestei hotărâri şi a încheierilor din datele de 13 octombrie 2011 şi 19 ianuarie 2012, intimata S.C. K.M.S. S.R.L. a declarat recurs la data de 28 mai 2012, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 13 septembrie 2012, sub nr. 7323/3/2011.
Totodată, prin cererea de recurs formulată la data de 27 august 2012, recurenta-intimată SC K.M.S. SRL a solicitat suspendarea executării Sentinţei civile nr. 4353 din 10 mai 2012 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 7323/3/2011, în conformitate cu prevederile art. 300 şi art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
Prin încheierea din 30 octombrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 7323/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis cererea formulată de recurenta-intimată SC K.M.S. S.R.L. şi a dispus suspendarea executării sentinţei civile nr. 4353 din 10 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 7323/32011, până la soluţionarea recursului declarat împotriva acestei sentinţe.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 4353 din 10 mai 2012, Tribunalul Bucureşti a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea R.F.D.; a anulat decizia de încetare a contractului individual de muncă emisă de intimată în data de 20 decembrie 2010; a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară începând cu data concedierii - 19 ianuarie 2011 şi până la data rămânerii irevocabile a sentinţei; a obligat intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata în temeiul contractului individual de muncă, de la data concedierii şi până la data rămânerii irevocabile a hotărârii; a respins cererile reclamantei privind obligarea intimatei la plata daunelor materiale şi morale, ca neîntemeiate; a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 4230 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului, cheltuieli admise în parte.
În raport de dispoziţiile art. 274 C. muncii şi art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile pronunţate de instanţa de fond în soluţionarea conflictelor individuale de muncă sunt definitive.
Hotărârea Tribunalului privind drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă este executorie de drept, în condiţiile art. 278 C. proc. civ. în cauză, se reţine că titlul executoriu a fost eliberat în data de 25 septembrie 2012.
În principiu, recursul nu este o cale de atac suspensivă de executare de drept, aşa încât suspendarea executării la cerere trebuie să aibă un caracter excepţional.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 300 C. proc. civ., recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege. La cerere, însă, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. 1.
Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 (privind suspendarea executării) şi alin. 4 (privind suspendare provizorie a executării) se aplică în mod corespunzător.
În conformitate cu prevederile art. 723 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., în cazurile prevăzute de lege, suma datorată de parte cu titlu de cauţiune se fixează de către instanţă şi se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. sau la orice altă instituţie bancară pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc. Dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăşi suma de 2.000 RON.
Prin urmare, din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate, rezultă că, pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării sentinţei, se impune a fi îndeplinite următoarele condiţii: plata cauţiunii stabilite prin încheiere, în camera de consiliu, după ascultarea părţilor şi existenţa unei cereri de recurs împotriva sentinţei a cărei executare se solicită a fi suspendată, până la soluţionarea căreia se poate dispune suspendare executării sentinţei.
În speţă, recurenta a făcut dovada achitării cauţiunii în cuantum de 20.890 RON, astfel cum s-a dispus prin încheierea din 3 octombrie 2012, depunând la dosarul cauzei recipisa nr. 3299615/1 din 12 octombrie 2012 de consemnare a sumei cu acest titlu la CEC Bank.
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi are fixat primul termen de judecată la data de 16 ianuarie 2013.
Curtea a reţinut acele argumente ale recurentei privind persoana debitorului, situaţia sa particulară, care nu antamează judecata pe fond a cauzei, câtă vreme, în cadrul procedurii suspendării executării sentinţei până la soluţionarea recursului, legea nu impune îndeplinirea condiţiei urgenţei, ca în cazul suspendării provizorii. Cu privire la criticile de nelegalitate şi netemeinicie aduse hotărârii instanţei de fond, a constatat că acestea nu pot fi valorificate pe calea cererii de suspendare a executării.
Având în vedere iminenţa executării silite, faptul că executarea ar putea crea recurentei o pagubă greu de acoperit, precum şi că o eventuală întoarcere a executării ar fi dificilă pentru ambele părţi, dar şi ţinând seama de împrejurarea că aspectul litigios vizează desfiinţarea postului ocupat de intimată ca urmare a dificultăţilor economice, care au determinat limitarea cheltuielilor cu forţa de muncă, s-a apreciat a fi justificată cererea de suspendare a executării formulată de recurentă.
Aspectele invocate de angajatorul debitor privind dificultatea achitării în acest moment a unei sume importante cu titlu de despăgubire, calculată de la data concedierii (19 ianuarie 2011) la zi, în conformitate cu dispoziţiile art. 80 C. muncii, republicat, prin raportare la un salariu lunar în cuantum de 9041 RON (conform actului adiţional nr. 1 din 25 ianuarie 2010 la contractul individual de muncă nr. 4578 din 13 noiembrie 2008 - filele 40-43 din dosarul de fond), cu majorări, indexări şi reactualizări, pot conduce la concluzia existenţei unor indicii rezonabile în sensul că, prin punerea de îndată în executare a sentinţei, recurenta ar suferi prejudicii importante, ce ar putea fi înlăturate doar cu eforturi mari economice, juridice şi de timp, disproporţionate faţă de cele pe care le-ar suferi, prin suspendarea executării, partea care a avut câştig de cauză în urma judecăţii în fond.
Împotriva încheierii sus menţionate a declarat recurs contestatoarea R.F.D., considerând că, în mod nelegal, instanţa de recurs a admis cererea de suspendare a executării Sentinţei civile nr. 4353/2012, motivat de faptul că recurenta S.C. K.M.S. S.R.L. nu a probat existenţa vreunei încheieri de încuviinţare a executării silite, nu a demonstrat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de hotărârea instanţei de fond. Mai mult, arată că cererea de desfacere a contractului de muncă a fost constatată ca fiind abuzivă şi nelegală, iar admiterea suspendării o prejudiciază direct ca urmare a faptului că este lipsită total de venituri datorită abuzurilor recurentei S.C. K.M.S. S.R.L. create prin decizia de concediere, fiind astfel defavorizată faţă de ceilalţi salariaţi ai societăţii prin neîncasarea drepturilor salariale cuvenite.
La termenul de judecată din data de 8 februarie 2013, Înalta Curte din oficiu a invocat şi a pus în dezbaterea părţilor excepţia inadmisibilităţii căii de atac deduse judecăţii.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Conform art. 300 alin. (3) C. proc. civ., „suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi alin. (4) se aplică în mod corespunzător”.
Potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ. „ în cazuri urgente dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac ".
Din această dispoziţii legale rezultă că încheierile prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării deciziei recurate nu pot fi supuse controlului judiciar prin nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară.
Mai mult, cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost exercitată împotriva încheierii din data de 31 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, hotărâre care este pronunţată de o instanţă de recurs şi care, în raport de dispoziţiile art. 403 alin. (4) raportat la art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., are caracter irevocabil.
De asemenea, art. 299 C. proc. civ. stabileşte ce categorie de hotărâri judecătoreşti sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs şi anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Prin urmare, dreptul de recurs există numai în ceea ce priveşte hotărârile menţionate, neexistând posibilitatea să se declare recurs şi împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
În consecinţă, fiind în prezenţa unei încheieri irevocabile (pronunţată de o instanţă de recurs), calea de atac a recursului exercitată împotriva acesteia, este inadmisibilă.
Simpla menţiune „cu recurs în 10 zile de la comunicare" din dispozitivul încheierii recurate nu îi dă dreptul recurentei la exercitarea căii de atac, deoarece căile de atac sunt stabilite de legiuitor, iar nu de instanţele judecătoreşti.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins, pentru că vizează o hotărâre ce nu poate fi atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de R.F.D. împotriva încheierii din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 613/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 592/2013. Civil → |
|---|
