ICCJ. Decizia nr. 664/2013. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 664/2013
Dosar nr. 419/1/2013
Şedinţa publică din 12 februarie 2013
Prin Decizia nr. 2223 din 27 martie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul declarat de pârâta SC T.S. SA împotriva Deciziei nr. 87/Ap din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale; a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
La data de 28 mai 2012, petenta SC T.S. SA a formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2223 din data de 27 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul obligării intimaţilor-reclamanţi R.T.Z. şi M.D. la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată solicitate.
În motivarea cererii, petenta a arătat că intimaţii-reclamanţi au căzut în pretenţii (întrucât recursul promovat de pârâtă a fost admis şi decizia recurată casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare) şi deşi a solicitat la termenul din 13 martie 2012 plata cheltuielilor de judecată, instanţa a omis să se pronunţe pe acest aspect. Cuantumul cheltuielilor de judecată a fost dovedit, fiind depuse la termenul din 13 martie 2012, chitanţe şi facturi ce atestă plata onorariului de avocat în valoare totală de 63.747,46 RON.
Totodată, petenta a solicitat instanţei să aprecieze justeţea cererii în ceea ce priveşte cuantumul onorariului de avocat prin raportare la munca depusă (s-au formulat şi susţinut cereri de suspendare, suspendare provizorie şi recurs), complexitatea cauzei şi valoarea pretenţiilor reclamanţilor.
Petenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 2811 şi art. 274 C. proc. civ.
La data de 5 iunie 2012, petentul M.D. a formulat cerere de lămurire a Deciziei nr. 2223 din data de 27 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în baza dispoziţiilor art. 281-282 C. proc. civ.
Printr-o primă cerere, petentul a solicitat să se scoată din decizie cele scrise de la pag. 8 alin. (4) până la pag. 9 alin.(1), deoarece obiectul cererii de chemare în judecată este şi a rămas neschimbat în tot cursul procesului şi anume „acordarea drepturilor patrimoniale cuvenite inventatorilor." La paginile menţionate din Decizia nr. 2223/2012, instanţa a scris despre acordarea de despăgubiri peste petitul cererii, de către Curtea de Apel Braşov, ceea ce apreciază petentul că nu este conform cu realitatea. Curtea de Apel Braşov a acordat nici mai mult, nici mai puţin decât se putea, conform legislaţiei în vigoare, nu se poate spune că „s-au acordat despăgubiri peste petitul cererii", iar expresia valorică a despăgubirilor s-a determinat în concordanţă cu legea.
Prin cea de-a doua critică, petentul a arătat că raportul de expertiză are două părţi distincte, una tehnică şi o altă parte economică. Pârâta nu a contestat partea tehnică a raportului de expertiză cu nicio ocazie, deci l-a admis aşa cum este scris. O altă expertiză nu ar face decât să confirme cele scrise deja în raportul de expertiză la partea tehnică despre brevetul de invenţie şi nu ar aduce nimic în plus care să ajute la corecta judecare a cauzei, realitatea fiind neschimbată. O nouă expertiză ar reprezenta o cheltuială în plus, greu de suportat şi, mai ales, nu se justifică utilitatea acesteia.
În sensul celor susţinute, petentul a solicitat instanţei să rectifice Decizia nr. 2223/2012, în sensul că se anulează raportul de expertiză nr. 565076/2011, numai partea a doua - economică, care se ocupă de stabilirea drepturilor băneşti cuvenite inventatorilor, iar partea tehnică rămâne valabilă.
Ulterior, petentul a reiterat aceleaşi susţineri prin cererea înregistrată la data de 11 decembrie 2012, precum şi prin cererea din data de 6 noiembrie 2012, în care a precizat că solicitările sale se încadrează în dispoziţiile art. 2811 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. La termenul de judecată din 12 februarie 2013, petentul a precizat că renunţă la criticile formulate la pct. 1 şi rămân valabile doar criticile formulate la pct. 2 din cererea de lămurire a Deciziei nr. 2223/2012.
Cererea de completare a dispozitivului formulată de petenta SC T.S. SA este nefondată şi urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere completarea hotărârii dacă „instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale."
În speţă, s-a consemnat în încheierea de dezbateri din data de 13 martie 2012, cererea formulată de apărătorul recurentei-pârâte cu privire la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, conform dovezilor depuse la dosar.
Prin Decizia nr. 2223 din data de 27 martie 2012, instanţa a admis recursul declarat de pârâta SC T.S. SA şi a dispus casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Braşov.
Aşadar, urmare a soluţiei pronunţate de instanţa de recurs, litigiul nu a fost soluţionat irevocabil şi nu s-a stabilit poziţia juridică de parte câştigătoare în proces.
La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câştigătoare.
În cazul rejudecării pricinii după casare, partea care a câştigat definitiv procesul are dreptul la toate cheltuielile de judecată făcute.
Rejudecarea cauzei presupune şi reanalizarea cererilor privitoare la cheltuielile de judecată, întrucât numai după soluţionarea pretenţiilor deduse judecăţii se poate stabili care este partea care datorează celeilalte cheltuielile de judecată, ca fiind partea căzută în pretenţii în înţelesul art. 274 C. proc. civ.
Prin urmare, din momentul în care se angajează un raport procesual, partea care a avut câştig de cauză şi care a fost pusă în situaţia de a face cheltuieli de judecată are dreptul, la cerere, la restituirea acelor cheltuieli.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că instanţa de recurs nu a omis să se pronunţe, în sensul dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., cu privire la cererea de plată a cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-pârâtă SC T.S. SA, prin apărător şi, pe cale de consecinţă, cererea petentei de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2223 din 27 martie 2012 este nefondată.
Cererea de lămurire a Deciziei nr. 2223/2012, formulată de petentul M.D. este inadmisibilă şi va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. prevăd că „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice."
În speţă, petentul M.D. a formulat critici ce vizează considerentele Deciziei nr. 2223/2012, modul de dispunere al instanţei de recurs şi a solicitat să se rectifice motivarea hotărârii cu privire la anularea în totalitate a raportului de expertiză administrat în cauză.
Aşadar, petentul a formulat cerere de lămurire şi rectificare a acelei părţi din decizie denumită considerente, pe aspecte ce ţin de modul de dispunere asupra motivelor de recurs şi nu a dispozitivului hotărârii, în conformitate cu cerinţele dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ.
Din această perspectivă, cererea petentului nu întruneşte condiţiile prevăzute de textul legal enunţat, aşa încât aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2223 din data de 27 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de petenta SC T.S. SA.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de lămurire a aceleiaşi decizii, formulată de petentul M.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 793/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 613/2013. Civil → |
|---|
